Nea' Georgel, vecinul, și-a deschis acum vreo trei ani o mică afacere, potrivită pentru un sat precum Milcoiu: o Școală de șoferi pentru toți consătenii. Nu părea nimic complicat la început, mașină avea (un Logan albastru, nelipsitul Logan albastru), clineți destui, un sediu bine pus la punct (fostul grajd - doar și-a vândut calul și căruța pentru actele necesare deschiderii unei afaceri) și o nevastă care să-l susțină pe tot parcursul procesului (Tanti Măria). Dar ce te faci cu clientela, formată exclusiv din tineri de 18 ani și bătrâni care acum aveau și ei ocazia de a-ți reînnoi carnetul?
În trei ani de zile, Nea' Georgel nu a dus lipsă de peripeții. A văzut tot felul de oameni, tot felul de șoferi cu experiență, fără experiență, care învață ușor sau pentru care arta șofatului e de neatins.
Îmi este atât de limpede în minte imaginea lui Nea' Georgel venind supărat și cu pasul apăsat din capătul uliței spre casă și oprindu-se în fața porții mele.
- Ce-ai pățit, mă, Nea' Georgele, cine te-a supărat?
- Ce-ai mă Nicoleto că mă .. mă .. mă doare capul de atâta prostie ce e pe lumea asta.
- Iar te certă Tanti Măria?
- Nu Măria, unu' dă pă deal, cică el să dădea șofer șmecher și vine ieri la mine și-mi zice: Hai mă Nea' Georgele, îmi dai și mie niște lecții de șofat? La care io: Păi cum mă Gheorghe, nu știi tu să conduci ca un maestru, că așa te lăudai? Și ce zici că îmi zice el: Ba știu Nea' Georgele, știu, da' îmi iau și io mașină ca a lu' matale acuma și vreau să văd cum să conduce asta. Și io-i zic: Hai, mă, hai că te învăț, da dai și tu o bere dup-aia. Știu că e greu să iei carnetu' în zilele noastre. Să urcă el în mașină la volan, io în dreapta și atunci, mă Nicoleto, începe nebunia.
Îi zic: Hai, mă, bagă cheia în contact.
El: Unde-i bre contactu ăsta?
Io: Bă, ești prost? Păi dacă începurăm așa de la-nceput, ce facem mai încolo? N-ai zis mă că ai condus în Italia tiruri și mai știu io ce?
El: Ba da, bre, da' acolo trebuia să apăsăm pă buton, n-avea cheie d-asta.
Îi bag io cheia în contact, îl învăț cum să o pornească și plecăm. Pă drum, mă Nicoleto, să mă omoare și nu alta. Mergeam 300 de metri și trăgea la stânga, mai mergeam 200 de metri și trăgea spre dreapta. Îți dai seama că trebuia să fiu mereu atent că nebunu' ăsta mă băga în șanț din prima. Îl duc în oraș - și io prost! La primul semafor, îi zic să încetinească, el - apasă blană pă accelerație și trece ca bou' prin intersecție. Noroc că nu venea nimic din stânga. În parcare, din prima îi zgârie unuia mașina. Bine că nu ne-a văzut nimeni, că am și plecat d-acolo. Da' ce m-a enervat pă mine cel mai tare, că pă drum îmi tot zicea că nu-l învăt nimic, că nu știe el cum am io școală dă șoferi, că io nu știu meserie. Și la un moment dat îi zic să oprească. Mă uit la el și-i spun: Bă Gheorghe, lasă-te bă dă șofat că nu e dă tine. Ești prea prost bă să conduci. Dă-te dracu jos din mașina mea până nu te iau la bătaie. N-o să-ți dea nimeni în vecii vecilor ție carnetu. La care Gheorghe al meu să dă jos din mașină, scoate portofelu' și trântește cu el dă capotă: Uite, bre, Nea' Georgele, că io am carnet, da' nu știu io să conduc cum trebe'!
Acest articol a fost sponsorizat de magazinul online de poșete din piele veritabilă Reeija.ro Reeija.ro, care ne-a oferit posibilitatea de a crea o poveste hazlie bazată, sau nu, pe fapte reale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu