joi, 27 februarie 2014

Nădejde

Nu am cunoscut prea multe persoane ca tine, care să mă atragă cu o singură privire și care să-mi imprime în minte atât de limpede primul sărut. Mă surprind în fiecare zi privindu-te, zâmbind ca un copil, în timp ce gândurile mele construiesc un viitor de basm în care protagoniștii se iubesc fără rețineri și fără secrete. Este incredibil cum poți faci să dispară orice îngrijorare cu două cuvinte, o promisiune de iubire ce mă face să tremur de fiecare dată. Ești al meu, așa cum îmi șoptești în fiecare seară.
Am încetat demult să mai măsor iubirea în mesaje și apeluri, sau  în dorința arzătoare de a primi cadouri mereu și mereu. 
Acum știu că mă iubești. 
Și nu pentru că mi-o spui în fiecare oră din zi. 
Ci pentru că îmi arăți ce e iubirea pentru tine.
Pentru că tot ce faci e pentru mine. 
Mi-ai demonstrat că dragostea este acel moment perfect ce nu ai vrea să se încheie niciodată. Că iubire necondiționată există dincolo de cuvinte. Și mai ales, m-ai făcut să mă simt frumoasă, cea mai frumoasă.

duminică, 2 februarie 2014

Luxul exterior. Știi ce e?

Toți căutăm o formă sau alta de afecțiune. Vrem să ne simțim iubiți, respectați și importanți pentru cineva anume, unii chiar pentru toți cei din jur. Încercăm să părem fericiți, ne zgârcim cu amintirile triste, făcând loc bancurilor de prost gust și poveștilor mincinoase ce se vor a fi amuzante. Un zâmbet și-o promisiune, asta căutăm.

Femeile nu sunt cu mult diferite decât bărbații. Vor respect și iubire necondiționată. Cer chiar atât de mult? Pentru unii este, este greu să oferi. Unii vor să primească totul ambalat într-un body dantelat și o mașină scumpă. Este clar că pentru ei nu e important câte cărți citite ai la activ, sau câte știi despre filosofia antică, ci luxul exterior.

Știți ce e luxul exterior? Ține și el tot de calitate, dar e vorba de calitatea rujului, a fondului de ten, a salonului la care mergi pentru manichiură de două ori pe săptămână, a extensiilor și a pantofilor negri pe zăpada contrastantă. Da, e o adevărată bijuterie! Știu că nu mai are rost să repet aceleași texte vechi despre frumusețea trecătoare și risipa banilor necinstiți, dar cred că e o dovadă nemărginită de maturitate să poți conștientiza, la un moment dat în viață (de preferabil nu prea târziu) că aceste lucruri ne dictează viața. Alegem după cantitate și după aparențe. Uităm de fericirea eternă în favoarea uneia artificale, de scurtă durată.

Sunt de acord, trebuie să trăim clipa. Să ne construim amintiri și să renunțăm la regrete. Dar din momentul în care ai adoptat un astfel de stil de viață, trebuie să înveți ce înseamnă termenul de moderație, pentru că, la un moment dat, îți va salva viața!

PS: