marți, 31 martie 2009

M-am hotărât să


scriu ceva romantic şi să fac tema la română în acelaşi timp.

"Am tuşit, mi-am dres glasul şi puţin emoţionat, cu mâna în care ţineam carneţelul tremurând un pic, am început să citesc rar, foarte rar, cuvintele scoase de sub pământ: << Sigur tu înţelegi, ar trebui acum să-ncerc să scriu altceva, o nuvelă morocănoasă, o poveste şoptită, dramatică sau" romantică, sau cel puţin să mă mint singur/ă că am să reuşesc, că am să ies din monotonie şi am să ajung acolo sus, lângă tine. Perfect/ă nu sunt, nici simplă nu poţi spune că e creaţia mea. Există, trăieşte, e citită şi uneori, doar uneori, încearcă să te citească. Eşti prea orb să vezi, eşti prea orgolios să-ţi dai seama care e meritul tău în toate astea. Exist pentru tine, mă trezesc pentru tine, sunt frumoasă pentru tine, îţi respir aerul şi el nu mă refuză, îţi simt mirosul şi el mă simte pe mine. Trecere prea bruscă de la creaţie la tine? Tu eşti creaţie. Respiri existenţă şi îmi refuzi buze dulci, trăieşti viaţă de artist şi îmi refuzi iubire.>>
Apoi m-am grăbit, vroiam să citesc mai mult. Vocea a început să-mi tremure, nu de emoţie, ci de entuziasm. Da, entuziasm!
Şi deci am continuat: << Visez visare adormită în uitare şi mă joc, da, mă joc, dar singură de data asta. Devin "La Femme" pe care tu ai vrut întotdeauna să o ai, accept să am o viaţă roz în schimbul promisiunii că voi fi fericită, îţi trec cu vederea toate mofturile dacă eşti în stare să-mi satisfaci dorinţa de...ciocolată! Este dragă, este semnul exclamării, pentru că ne place să ne jucăm şi deci, ne jucăm. >>
Şi m-am jucat citind cuvintele scoase de sub pământ şi metamorfozate în cuvinte simple. Mi-a revenit glasul, mi-am intrat în mână, păcat că nu mai am ce citi...

miercuri, 18 martie 2009

Tu eşti genial, nu eu

Da, iubitule amoru-ţi îl intorc
Răstignindu-te pe trupu-mi tremurat!
Ca pe-un Adonis, sub lună, te invoc
Zeu netulburat

duminică, 15 martie 2009

Space bun prieten


Rostogolesc visurile rasta nerespirate
economisesc culoare-n măsuri cântărită
zone orăşeneşti metamorfozate
poze photoshopate alb-negru
simt că minţi
din fumul de ţigară programat de iluzia-ţi
serios îmi atingi dragostea cu tine
prevăd refuzul acceptat
şi-ţi etalez un zâmbet
Privirea-ţi tremură în capace ridicate
cavou pierdut în negura orei 12
După miezul nopţii îţi respir insomniile
Dimineaţa, îţi simt dorinţa
Provoci somnolenţă gurii mele
Invoci dumnezeii formelor creatoare
Să te-ntâlnesc
din greşeală
în faţa casei mele
în drumul dinspre orăşeneasca zonă
...
orgasmic
Matrioshka trebuie îmbunătăţită!

duminică, 1 martie 2009

Chiar ca mine



A degerat plasturele folosit peste noapte
s-a topit lumânarea de la capul tău
mă întind să o schimb
mă apuci de mână. îngheţ. respiri?!
cafeniul orologiului îşi face auzită dorinţa
un ochi maro şi unul de mort
o mână caldă şi una tremurândă
îndrăzneşti să speri la aer
îndrăznesc să te mint:
trăieşti în mine şi eu în O2
bei din mine autopsie
mănânci din mine suflete
atingi în mine iepuraşi sadici de pluş
trăiesc a tine şapte ore după mâine
până ieri de un alt(ul) nenorocit(ă)
culoarea fardului ţi se prelinge morbid pe faţă
limba nu se mişcă, nu mă atrage
ochiul maro se stinge şi el
îmi dai drumul la mână. îngheţ. respiri?!