Chiar ca mine

A degerat plasturele folosit peste noapte
s-a topit lumânarea de la capul tău
mă întind să o schimb
mă apuci de mână. îngheţ. respiri?!
cafeniul orologiului îşi face auzită dorinţa
un ochi maro şi unul de mort
o mână caldă şi una tremurândă
îndrăzneşti să speri la aer
îndrăznesc să te mint:
trăieşti în mine şi eu în O2
bei din mine autopsie
mănânci din mine suflete
atingi în mine iepuraşi sadici de pluş
trăiesc a tine şapte ore după mâine
până ieri de un alt(ul) nenorocit(ă)
culoarea fardului ţi se prelinge morbid pe faţă
limba nu se mişcă, nu mă atrage
ochiul maro se stinge şi el
îmi dai drumul la mână. îngheţ. respiri?!