sâmbătă, 29 decembrie 2007

BACK to TOKIO HOTEL



Ce pot să zic, au început să-mi placă acum câţiva ani şi...nu mi-a trecut.
Bineînţeles că nu i-am uitat pe cei de la Linkin Park, sau Rammstein.Gregorians nu vă faceţi griji, nu v-am uitat:*:*










ETC.....................................ETC...............................

Ce vrem noi toţi?......



Asta vrem noi....
Mă scuzaţi, nu v-am spus ce.Ca să vă fac să înţelegeţi mai bine, o să vă spun ce vreau eu.
-vreau (ca să nu fiu foarte diferită de ceilalţi,o să încep cu ce e mai la îndemână) mai puţine teme;
-vreau pauze de 25 de minute;
-vreau să mă trezesc mai deşteaptă;
-vreau să simt mirosul cozonacului în fiecare casă, de Crăciun;
-vreau să nu mai trec în fiecare zi pe lângă acel sărac ce cerşeşte la colţul străzii;
-vreau să-i pot ajuta mai mult pe cei din jurul meu;
-vreau să nu mai fie oameni "răi" pe Pământ;
-vreau, ca atunci când merg la Biserică să văd mai mulţi tineri de vârsta mea, şi poate şi mai mari, în locul babelor;
-vreau să nu mai moară atâţia oameni;
-vreau să se găsească un tratament pentru SIDA;
-vreau să trăiesc mult, ca să-mi pot ajuta părinţii la bătrâneţe;
-vreau să nu mai fie oameni singuri, trişti;
-vreau să-i văd pe cei de la Tokio Hotel, Linkin Park, Rammstein, şi mulţi allţi artişti;
-vreau...........ce nu mai vreau..............



TU CE VREI??????????


După ce ţi-ai răspuns la întrebare....vino şi anunţă-mă!!!!!

ADOLESCENŢA


Toti “maturii” spun ca adolescentii nu au greutatile ce ti le “arunca” viata in fata si peste care trebuie sa treci cu fruntea sus.Nu,nu avem probleme atat de grave,cel putin unii dintre noi-mai sunt si acele persoane”batute de soarta” cum spun “oamenii buni”,dar avem si noi greutatile varstei.
Ca sa fiu mai explicita in legatura cu adolescenta,as dori sa va prezint cateva studii facute de cercetatorii straini depre adolescenta,si tot ce contine aceasta.
"Abigail Baird, un specialist in stiintele congnitiei de la colegiul Dartmouth si colegul ei Jonathan Fugelsang au conceput un test pentru a determina capacitatea de a evalua gradul de risc al unei situatii. S-au afisaat pe un ecran, atat adolescentilor cat si adultilor, o serie de scenarii precum mancatul unei salate sau inotul cu rechinii, iar apoi li s-a cerut sa spuna daca actiunea era periculoasa sau nu.
Cercetatorii au descoperit ca dureaza mai mult ca o persoana sa eticheteze o situatie drept "periculoasa" decat sa o eticheteze drept "nepericuloasa". Insa, in cazul adultilor dinferenta de timp dintre "periculoasa" si "nepericuloasa" e de 1,6 secunde in timp ce la adolescenti e de 1,75 secunde"
Din punctul meu de vedere,oamenii au incercat mereu sa treaca de barierele existentei si sa demonstreze ca e ca ei.Aici este vorba de o boala foarte foarte grava,si contagioasa, uneori:”Incapatanare cronica specifia speciei numita Homo Sapiens ”.Aveti grija,feriti-va!S-a dovedit a fi foarte periculoasa,poate face “crima de om”.
Acum fiecare poate sa-si spuna parerea........

Moş Crăciun şi Crăciunul



La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.Asa ca eu va urez un 'gingantoenormus' "La multi ani!!!!!!"

Mos Craciun

Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii, care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele, pe care cu emotie, le vor prezenta langa bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.

Mitul lui Mos Craciun va fi mai tarziu cu grija spulberat de parinte, la un moment bine ales. Dezamagirea aducerii la realitate este compensata de simtamantul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristetea ramane tot tristete si Mos Craciun va fi in continuare asteptat de noi toti.

marți, 20 noiembrie 2007

joi, 15 noiembrie 2007

Presupun că versurile spun tot....aşa că eu mă retrag....

Bitza - Copii imbatraniti inainte de timp

  


Bitzã-Copii imbãtraniti inainte de
timp
Suntem cei care am crescut cu soia in voia,
Celor care au spus mereu cu teamã uite`i
pe ãia
De aia suport usor ploaia abãtutã
peste noi nici aia,nu poate decat sã`mi
ude foaia,
Nu sã`mi doboare spiritul,cãci
altul este cel care ramane doborat,
Din inaltul fanteziilor obosite de traumatizantul
zilnic,epigonic rãmai in intuneric,sting
Lumina, in lumea care erai un slab
Dacã spuneai ma doare si tare atunci cand
reuseai sã`ti iei ratia de mancare din
alimentare
Mi se pare cã sunt ca un soldat pierdut in
neagra disperare
Increzand doar in icoana
bine-fãcãtoare..
Furatã sau distrusã,sau
coruptã de o minte prefãcutã
in scrum,
De prea multi ani,sã o mai tinã
minte o manã de pustani trecuti prin ani
Refren:
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbrãcati in aceleasi uniforme albastre
Acelasi alb,murdar din zilele foaste,aceleasi
flori murdare din aceleasi glastre
Aceleasi intãmplãri,aceleasi minti
sihastre din aceleasi castre,
Aceeasi izolare,aceeasi fricã
animalicã ,aceeasi teamã si
prudentã,aceeasi panicã.
Cand iti furai cãrti din casã si le
dãdeai pe o bomboanã sau o
gumã Turbo pentru cã n`aveai,
Multi au trecut, mult prea usor prin
aceastã perioadã fãrã
viitor
Eu n`am uitat incã,sunt multi ca mine si
din pãcate incã nu sper la mai
bine
Pline imi sunt emisferele numai de rele,
Sunt zilele in care mor incet sperantele...
Cu toate astea trec prin viatã
zambind,suntem copii imbãtraniti inainte
de timp...
As vrea sã pot sã simt invidie sau
urã pentru pustanu`care duce azi un Mars
la gurã,
Sau sã`l fac sã inteleagã
fãrã sã`i spun,cã noi
mancam o ciocolatã numai de
Crãciun,
Imi amintesc si acum ambalajul eugenilor,imi
amintesc si acum gustul lor,dor
Multe lucruri ascunse in ganduri
nepãtrunse ale unei generatii reduse,
La sperante apuse,la cuvinte nespuse,la
invãtat,la scoalã de la minti
supuse,
Distruse in timp de cãi impuse in r`gin
De cãtre oameni care in bezna iadului se
sting tãnjind,
La o cereascã iertare cã Dumnezeu e
mare,fãrã sã isi dea seama
cã in continuare...
Rai sau iad vom fi acolo ranjind,copii
imbãtraniti inainte de timp...
Refren:
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp
Imbãtranit inainte de timp






marți, 13 noiembrie 2007

Acum câteva zile am avut de compus un text liric, pentru ora de română ,prin care să ne exprimăm anumite sentimente...Ce sentimente îţi trezeşte ţie această poezie?

Nelinişte

Neliniştită , neliniştită-n
Odaie.
Odaie , odaie
Rece.
Rece , e rece-n gând
Laleaua neagră.
Cu a sa petală
M-am tăiat.
Sângele-mi curge,
Viaţa se stinge
Şi ea.
La ultima picătură,
Vreau o sărutare,
Pe buzele-mi vineţi
Şi reci.
Eu vreau , tu vrei,
Noi vrem , toţi vrem,
LINIŞTE

luni, 29 octombrie 2007

Săptămâna trecută am început să vorbim despre Gorge Bacovia.Am citit o poezie,încă una şi încă una până nu m-am mai putut opri.Vi le recomand...

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar ...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...

În parc fantomele apar ...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...

În parc ninsoarea cade rar ...

marți, 2 octombrie 2007

GHICI...

VIAŢĂ,
PETALĂ DE TRANDAFIR ÎNTUNECATĂ,
TE-APROPII ÎNCET,ÎNCET,SPRE INFINIT
TE-APROPII ÎNCET,ÎNCET,SPRE-ALTĂU SFÂRŞIT.

CU OCHII TĂI NEGRII ŞI MICI,
CU BUZELE TALE ÎMI ADUCI
MIRESME FRUMOASE DE TOAMNĂ,
CE MĂ APROPIE DE AL TĂU DAR.

IUBIRE,
SENTIMENT DE NEBUNIE ŞI TRISTEŢE,
PLECI,ÎNCET,ÎNCET,DE LÂNGĂ MINE,
PLECI,ÎNCET,ÎNCET,SPRE INFINIT.

SINGURĂ AM RĂMAS ACUM
ALĂTURI DE CEVA PRECUM,
TU NICI NU-ŢI IMAGINEZI
GHICI,E VIAŢĂ?...E IUBIRE?

VIAŢĂ,IUBIRE,TRISTEŢE,CÂNT DE DOR,
DRAGOSTE INTERZISĂ,SĂRUT ÎMBIETOR,CÂNT DE UMOR.
VIAŢĂ,IUBIRE,TRISTEŢE,CÂNT DE IZVOR,
TINEREŢE,IUBIRE,CÂNT DE COCOR.

luni, 1 octombrie 2007

O simplă poezie scrisă de Lucian Blaga,poezie ce înseamnă foarte mult pentru mine

ODĂ SIMPLISIMEI FLORI

Păpădie, ecumenică floare,
după a ta aurie ardoare
– pe nescrisele file –
anul îşi hotăreşte fericitele zile.
De un pëan te-nvredniceşti,
tu, neluată în seamă, floare de rând.
Sămânţă să faci pe pământ
e tot ce doreşti. Alt gând nu porţi.
Dar înfloreşti şi asfinţeşti
alcătuind o aureolă de sfânt.

ÎNGERUL

Îngerul se apropie cu paşi mărunţi,mărunţi, dar atât de răsunători...
Când am deschis ochii şi l-am văzut,am simţit un sentiment greu de descris: era teamă,dar în acelaşi timp fericire, sau poate tristeţe...Nu pot să-mi imaginez ce am avut în minte când i-am spus că nu vreau să văd pe nimeni,nici chiar pe el.A fost pentru întâia oară când un om a văzut un înger plângând.Atunci mi-am dat seama că îngerul era,de fapt,al meu şi că eu l-am alungat.
Era frumos afară:soare,cerul limpede ca marea pe-nserat,copiii strigau de fericire, dar când acel înger cu ochiii lui negri şi mari ca ai unei căprioare, cu aripile mari,albe ca de lebădă,cu corpul strălucind ca soare, a lăcrimat pentru întâia oara totul s-a întunecat.O furtună a năvălit peste întreg ţinutul.Copiii ţipau,păsările zburau speriate să-şi găsească adăpost,până şi pomii plângeau şi se legănau,de parcă ar fi fost ultima lor zi,ultima lor furtună. Bineînţeles că puteau să aibă deptate:ar fi putut fi ultima lor zi,ultima zi pentru toţi,pentru că au curs lacrimile unui înger.
Acum că nu mai aveam înger,eram o pradă uşoară pentru demoni,dar eu nu mă gândisem la asta când l-am alungat.
Stăteam,plângeam mă gândeam şi mă-nfioram.Ce era să fac?...
Amintirile au început să curgă.Nu erau amintiri cu familia sau cu prietenii,o singură persoană şi un singur eveniment mi-au venit în minte:moartea singurului băiat care m-a iubit.Am văzut totul...
Atunci mi-am dat seama.Ştiam că îngerul seamănă cu cineva,dar nu ştiam cu cine.Era el,era acel băiat care murise nu cu mult timp în urmă.Se pare că devenise îngerul meu.Dar,în timp ce eu îmi aduceam aminte toate acestea,un demon s-a apropiat de mine.
De data aceasta ştiam sigur care era sentimentul ce îmi cuprinsese tot trupul:era teama.Am început să strig numele îngerului meu în timp ce demonul dorea să mă omoare zicându-mi:"După ce mori,o să devii regina mea".Teama pusese stăpânire pe mine.Dar,pe neaşteptate,acel sentiment a dispărut odată cu apariţia îngerului.Se pare că nu mă părăsise niciodată,chiar dacă eu i-am poruncit să o facă.
Totul se termină cu un sărut, sărut ce a făcut ca totul să revină la normal.
Acum sunt sigură care era acel sentiment pe care l-am simţit atunci când am văzut îngerul...era IUBIRE.

miercuri, 26 septembrie 2007

O scurtă poezie scrisă de mine.

Dragostea ta


Dragostea ta mă arde
Ca o frunză uscată de toamna
Aruncată-ntr-un foc de lumină
În zorii une dimineţi plăpânde
Imaginea ta imi surâde
Eşti plin de viaţa şi sper
Că nu ma vei uita prea curând
Semnat: Dragostea ta de pe Pământ