luni, 11 noiembrie 2013

America, here I come!

Întotdeauna am fost o fire timidă. Am crescut într-o familie iubitoare, caldă, care mereu m-a  încurajat să fac ce simt că e potrivit pentru mine, ce îmi place și ce cred că m-ar ajuta pe viitor. Am simțit tot timpul că sunt dependentă de ei, de părinți, de iubit și că nu aș putea face niciodată un lucru precum a mă muta într-un alt oraș sau chiar a pleca din țară.
Când în anul II de facultate prietena mea Cătălina mă invita la un alt seminar ținut pe tema work and travel USA de către o altă firmă, eram deja sceptică cu privire la ce alte informații ne-ar putea oferi. Și asta din simplul fapt că știam, în inima mea, că nu aș putea niciodată părăsi țara fără a avea o siguranță a întregului proces. Dar de data asta, percepția mea cu privire la acest program de vară avea să se schimbe din mai multe puncte de vedere. În primul rând, modul în care s-a desfășurat prezentarea programului, a firmei CND Turism m-a făcut să cred că aș putea fi și eu unul din miile de studenți care pleacă cu work and travel în America. Apoi, mărturiile altor tineri de vârsta mea care au trăit pe propria lor piele experiența americană, povestindu-ne totul în detaliu, de la încheierea contractului cu firma respectivă, la drumul cu avionul și relațiile cu viitorii șefi mi-au oferit o stare de siguranță, de încredere în reușită. Și am acceptat. Am încheiat toate hârțogăriile necesare, atât eu cât și prietena mea, și am plecat în America.


Pentru mine, toată experiența americană a stat sub numele de prima dată:
A fost pentru prima dată când am zburat cu avionul. Nici acum nu știu dacă emoțiile, sentimentul de teamă, inima care bătea cu putere, toate acestea au fost din cauza zborului de aproape 20 de ore sau din cauza fricii de nou, a despărțirii de casă, de familie. Tot drumul Cătălina a încercat să îmi distragă atenția de la gândurile care nu-mi dădeau liniște, povestindu-mi ca prin vis cât de interesant și de frumos va fi să combinăm un job de zi cu distracția de seară.
A fost pentru prima dată când am ieșit din țară. Și mi-a plăcut! Învățată cu românii -oameni extraordinari, de altfel- am avut un șoc atunci când am întâlnit primii americani. Cred că termenul potrivit pentru a descrie poporul american este open minded - sunt deschiși, primitori, emană fericire și distracție prin felul lor de a fi. Nici nu are rost să mă opresc la detalii precum curățenia orașelor, tehnologia avansată din aeroport sau promptitudinea cu care rezolvă orice neregularitate, pentru că frumusețea locului unde urma să ajungem depășea orice așteptări.





A fost pentru prima dată când am muncit undeva. Și trebuie să subliniez că acel ,,undeva” a fost la un complex hotelier de cinci stele, cu piscină interioară, Spa, teren de golf și foarte mulți angajați. Modul de lucru în acest complex era impecabil: fiecare angajat era repartizat într-o aripă anume, primea instrucțiuni clare și executa munca fără niciun fel de problemă. Aveam un program acceptabil, care ne permitea să ieșim în oraș, să ne plimbăm  prin zonă și să mergem la plajă. Pentru că, da!, aveam și plajă în apropiere. Munca în sine era de natură fizică, dar nu exagerat: după 6-8 ore de făcut curățenie mai aveam nevoie de alte 8 ore de distracție pentru a mă putea declara extenuată.
A fost pentru prima dată când mi-am făcut atâția prieteni noi, de toate vârstele și de toate naționalitățile. Pentru că sunt o fire timidă, întotdeauna am așteptat să se apropie ceilalți de mine și nu făceam eu niciodată primul pas. Dar aici, oamenii erau atât de ușor de abordat, de discutat cu ei, încât mă făceau să mă simt în largul meu, simțeam că îi cunosc de foarte mult timp și ne-am apropiat atât de tare încât și acum, după aproape 2 ani, încă mai ținem legătura și chiar ne mai și vizităm. În plus, după ce s-au legat prietenii, mersul la treabă nu mai părea atât de respingător pentru că ne motivam unii pe alții și ne îndemnam să terminăm cât mai repede pentru a putea pleca după treabă în oraș. Îmi amintesc că uneori făceam mici pariuri pe cine termină cel mai repede de curățat camera desemnată și căștigătorul primea, de regulă, o cutie mare de ciocolată sau înghețată.

A fost o perioadă extraordinară din viața mea, în care distracția s-a împletit perfect cu munca și învățarea pentru că, pe lângă faptul că mi-am făcut o mulțime de prieteni noi și am câștigat mulți bani, mi-am și exersat limbile străine: engleză, spaniolă și franceză- exact în această ordine.
Dar voi? Sunteți gata să vă depășiți propriile temeri și să încercați o experiență americană trăită în stil personal? Vă tentează aceste ,,prima dată” despre care v-am povestit?
Aproape uitasem, în această perioadă am văzut, pentru prima dată, ce înseamnă să fii independent, să îți porți singur de grijă, să îți iei viața în propriile mâini, să iei singur anumite decizii, fără a cere ajutorul părinților și să îți gestionezi timpul și activitățile după bunul plac.Acum, singurul meu regret este că nu am plecat cu work and travel din vacanța de vară după anul I de facultate în această experiență memorabilă!

Imagini preluate de la http://super-blog.eu/proba-18-traieste-visul-american/ si de la https://www.facebook.com/VacanteSpeciale
Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Niciun comentariu: