Locuința cameleon

Sunt urâtă. Am ochelari, coșuri, un aparat dentar cât casa și un stil vestimentar sec, fără pic de personalitate. Mai am un frate care arată ca făt-frumos în varianta Brad Pitt. Mama e o femeie superbă, elegantă, rafinată, care nu se lasă niciodată călcată în picioare și care e prietenă cu toată lumea. În schimb tata, ei bine tata este un bărbat scund, gras, dar cu o inteligență sclipitoare. Are bani, are faimă și prieteni pe măsură. Săptămâna trecută am fost invitați la unul din numeroșii lui prieteni, undeva la marginea Bucureștiului, pentru o petrecere aniversară. Deși de cele mai multe ori sunt lăsată acasă, sau refuz să merg cu ei la diferite ocazii, de data aceasta tata a insistat să îi însoțesc.
- O să-ți placă, fata mea, au o casă exact pe gustul tău și sunt o familie extraordinară.
- Nu o să-mi placă tată, sunt urătâ și o să râdă de mine.
- Ești superbă, fata mea și nimeni nu poate spune altceva.
- Bine tati...
Am încercat să mă aranjez cum am putut mai bine. Mi-am dat aparatul dentar jos pentru o seară, mi-am pus o rochie neagră, lungă, puțin machiaj, pantofi înalți și unul din colierele mamei primit de la doamna la care urma să mergem. Pe drum, simțeam cum inima îmi bătea din ce în ce mai tare, mâinile îmi tremurau de emoție, de teama umilințelor ce vin din partea celor din jur de fiecare dată când ies în public. Acel sentiment de teamă a dispărut, totuși, pentru câteva momente când l-am auzit pe tata certându-se cu șoferul.
- Cum, nu știi adresa? E LuxuryGifts.ro, ține-o minte!
Casa era peste așteptări. Frumusețea arhitecturii pălea în fața minunatei culori de cristal a casei. Ferestrele cu vitralii îți tăiau răsuflarea, pereții exteriori erau precum oglinzile, reflectând tot ce e mai bun într-o persoană. Aleea din fața casei era pavată cu cele mai frumoase și elegante ambalaje de cadou pe care le-am văzut vreodată. Intrarea era păzită de două statuete cu armură impunătoare, care te priveau și te salutau respectuos, fără a ține cont de statutul tău social, de aspect sau proastele maniere. În spatele ușilor de lemn sculptat se înfățișa o cameră de bal enormă, plină cu oameni eleganți, fericiți, care păreau să se simt bine: unii râdeau, alții dansau, fie socializau, făceau cunoștință cu ceilalți. O tânără domnișoară ne-a întâmpinat de cum am intrat pe ușă, oferindu-ne cadouri de bun venit. Am zâmbit și am dat din cap în semn de mulțumire. Voiam să văd cât mai repede ce este înăutru, dar mama mi-a dat peste mână și a strigat un NU răspicat prin simpla-i privire.
După ce am fost conduși în sala de bal,  câteva persoane s-au apropiat imediat de noi. O femeie înaltă, frumoasă, care avea un colier superb la gât, un bărbat elegant, impunător prin atitudine, o fată de vârsta mea, blondă, care avea și ea un colier la gât ce semăna izbitor cu al meu și un băiat foarte chipeș, brunet cu ochii negri. La prima vedere toți păreau excesiv de politicoși.
- Ah, familia Dobrescu, bine ați venit! Și toți își plecară capul în fața noastră, zâmbind.
- Bine v-am găsit, continuă tata fără nicio ezitare! V-am adus un cadou, o mică atenție, doamnă Luxury. La mulți ani și Domnul să vă ofere toată fericirea din lume.
- Vă mulțumesc, domnule Dobrescu. Venind din partea dumneavoastră, înseamnă nespus de mult. Dar cine este această încântătoare domnișoară?
       Eu? Vorbea de mine? Nu cred, doar a spus încântătoare, iar eu sunt multe lucruri, dar nu și încântătoare!
- Ea este Anne, fiica noastră cea mică, zise mama cu vocea răspicată. Spune draga mea și tu ceva, îmi șopti la ureche în timp ce mă apăsa ușor cu mâna pe umăr.
        În acel moment simțeam că leșin. Inima îmi bătea puternic, mâinile-mi tremurau, simțeam cum genunchii se-nmoaie, ochii erau înlăcrimați, iar privirea refuza să se ridice din pământ. Ce căutam eu acolo? Mă simțeam mai urâtă ca niciodată, înconjurată de atâta eleganță și frumusețe.
- Sunt Anne, încântată de cunoștință. Am izbutit în cele din urmă să rostesc.
- Noi suntem familia Luxury iar tu nu ai de ce să fii atât de emoționată. La noi toată lumea se simte bine, nimeni nu e marginalizat sau privit altfel. Casa noastră este și casa voastră pentru întreaga noapte. Voi sunteți acum parte din familia noastră. V-am invitat pentru a vă simți bine și pentru a uita, pentru câteva ore, de toate grijile și temerile ce însoțesc oamenii mereu. Această cameră de bal este zidul ce vă potejează împotriva răului exterior, a urâtului în toate formele lui grotești, a fricii de neintegrare, a lipsei de socializare. Aici, toți suntem frumoși. Uite, privește-te-n oglindă! Nu ești frumoasă?
        Ba eram. Eram mai frumoasă decât am fost vreodată. Nu-mi venea să cred. Nu mai aveam coșuri, părul îmi strălucea, buzele-mi erau colorate iar trupul îmi zâmbea revigorat. Mă simțeam normală, mă simțeam frumoasă, mă simțeam elegantă, mă simțeam bine. Acea petrecere a fost una din cele mai deosebite la care am fost. Familia Luxury m-a făcut să simt că mă pot integra, că pot socializa și pot uimi oamenii prin atitudine. Am râs, am dansat, am primit cadouri și mi-am făcut prieteni. Am înțeles de ce omul este înțeles ca o ființă socială. Am înțeles de ce avem nevoie de relațiile interumane. Am văzut ce înseamnă și cât înseamnă atitudinea blândă a unei familii cu renume în fața oamenilor obișnuiți cu temeri și probleme obișnuite.

Mai târziu, când am ajuns acasă, obosită de la minunata petrecere aniversară la care luasem parte, am îndrăznit să deschid, în sfârșit, cadoul. Era o oglinjoară de poșetă pe spatele căreia era inscripționat mesajul: Frumusețea ta stă în atitudinea cu care înfrunți lumea!