Să ne amintim amintirile

Transparent


te văd, dar nu destul de bine. soarele îmi intră în ochi

şi mi-e lene să-i acopăr. mi-e lene să vorbesc

vorbeşte tu şi pentru mine !

ai vorbit ?

banal…

cred că şi un mut şi-ar exprima sentimentele mai bine ca tine

mimează ceva !

ai mimat ?

eşti groaznic la mime...

să nu te axezi pe asta în viitor că o dai în bară

îţi trebuie imaginaţie,

dar eşti varză când vine vorba de verbul ,,a crea’’

ţi-am înşirat câteva rânduri pe-o foaie transparentă colorată-n roz

dar nu te-ai prins

eşti dus

te-ai lăsat minţit de cuvintele adevărului pur violat de toţi şi de toate

(spune NU ! rasismului)

mi-e jenă când deschizi gura

parcă ar zgâria cineva cu unghiile pe tablă

nu te-ai săturat să te tot corectez ?

Laim !

Pauză

între teze... Nu mai am decât una (slavă Domnului) şi scap... Vacanţa o aştept de parcă ar fi cel mai scump cadou în momentul de faţă. Şi nu mai vine odată...
Am aflat că pot să fiu tristă, nervoasă, speriată, emoţionată, plictisită, distrată şi distrasă în aceeaşi zi, ba mai mult-simt că trăiesc cu voi şi singură, singură şi cu tine... Sentimente bizare, nevoie la toaletă... BrB

Şi

pentru că Dumnezeu face ca soarele
să răsară şi
peste cei buni şi peste cei mai puţin buni
Şi
pentru că am reuşit să-mi
beau cafeaua într-o
dimineaţă de duminică înainte de teză
Şi
pentru că scriu fraze fără
legătură, dar nu
este o poezie
Mulţumesc
Doamne
Că sunt sănătoşi
!

cuvânt ratat

Sweet pitzi like:X:X


ce a zis?
e ăla spre Drăgăşani sau spre Horezu?
zi mă mai repede că tre’ să ajung la timp la şedinţă că iar ţipă scorpia
ce-o zis ăla?
am ratat cuvintele spuse de centralistă
am ratat şi trenul
şi vreo şansă de promovare
din nou…
am călcat pe o gumă destul de proaspătă din câte văd – scârbos
mi s-a lipit de talpa pantofilor mei ,, a la Second Hand”
şi mi-am uitat şi lama acasă
ce mă fac
- piţi ajutooor
- nu-i nimic dragă că nu se vede
guma lipită de pantofi e noul luc al Madonnei. n-ai văzut
se poartă. e trendi
dar cel puţin e soare afară şi încă pot să-mi folosesc maxilarul şi să spun
next

Sweet pitzi like:X:X

Tomberonul din faţa blocului

Tomberonul plin până la refuz din faţa blocului
îmi face cu ochiul
În fiecare dimineaţă când cobor în faţa blocului
tomberonul
e acolo şi
îmi face cu ochiul.
Dar nici oamenii nu se stresează
Duc mereu gunoaie
Tranşează
mâncarea
în bucăţele mici, mici, mici
şi le aruncă
Unde?
În tomberonul plin până la refuz din faţa blocului meu
care, îmi face cu ochiu
Când?
Când cobor dimineaţa în faţa bocului spre a-mi arunca gunoiul.
Nimeni nu mai face nimic demult
duhoarea e o banalitate.
Dacă treci pe acolo
până şi hainele ţi se împut
Dar ce contează,
Doar tu nu eşti o celebritate
Eşti un individ, o..banalitate

Îmi storc creierii de o juma' de oră în speranţa că îmi va veni o idee genială şi voi scrie şi eu ceva mai inteligent decât de obicei. Dar nu prea reuşesc... Se pune dacă scriu despre cineva inteligent? Nu? Eh...atunci o să scriu despre cum m-am săturat de tot şi cerşesc pauză(deşi mai nou nu avem voie să ajutăm cerşetorii din România, aşa că tai-tai pauză=((). Deci nici asta nu merge... Atunci o să scriu despre ceva nou, like faptul că trebuie să-mi vină o idee genială pentru concursul de monologuri de la engleză şi duc lipsă momentan:((
Chiar am nevoie de o pauză...
Şi mai am nevoie de o schimbare!!! DA! Am nvoie de o schimbare şi cât mai curând! Trebuie să fac ceva! Trebuie să găsesc ceva cu care să-mi omor timpul şi mintea(nu că aş avea multă). Trebuie să-mi schimb atitudinea şi să nu mai gândesc ca un copil răsfăţat şi râzgâiat. Trebuie să dorm că e târziu şi mâine probabil o să fiu ascultată! Trebuie să mai scriu ceva că nu am mai scris demult!
O poză...

Sub cochilie

E gol...
Locul tău nu-mi mai zâmbeşte demult
Altcineva l-a umplut
Nu tu, un rătăcit
Un psihopat indrăgostit
De mine
De tine
De noi amândoi.
Doar gol
E locul părăsit de o stafie
Mă uit prin tine şi văd...
Mă văd pe mine
Îndrăgostită de-o imagine
O reflecţie
De tine...

...

S-ar rezolva toate
Cu sau fără dreptate
Aş ajunge iar preferata tatei
Aş creşte iar în ochii mamei.

Un singur pahar, nu mai mult
Un pahar mai am de băut
O lacrimă o să-ţi mai vărs
Şi-atât, am şi murit.

Dar nu sunt moartă
Nu sunt, sunt doar plecată
Departe? Nici eu nu ştiu
Aproape? Doar de moarte...

Alcoolul nu te face mare!!!!!!!!!!!

Acum câteva săptămâni doamna dirigintă ne-a anunţat pe noi, elevii clasei a X-a F, că vom participa la campania "Alcoolul nu te face mare!" sub sloganul "Fac ce vreau, dar știu ce fac ? "
Sperăm că vom reuşi să deschidem ochii tinerilor de vârsta noastră şi nu numai, că alcoolul este ultima soluţie, o soluţie care îţi poate crea dependenţă şi te poate face să pierzi perosanele iubite din jurul tău - prieteni, familie, şi chiar şi "aşa zişii prieteni..."
Scriem povestioare, facem poze, filmuleţe, vorbim cu cei interesaţi şi cu cei mai puţin interesaţi(avem o putere de convingere cum nici nu ţi-ai putea imagina), ce să mai, facem tot posibilul ca să te convingem că a spune NU! alcoolului este cea mai bună soluţie pentru tine şi viitorul tău.
Dacă ai nevoie de ajutor, suntem aici (la sala 35, etajul 2) pentru tine ori de câte ori ai nevoie. Nu ezita să ceri ajutorul!!!!!


Testimonial


Cred că aş putea spune STOP! Cred că aş putea spune NU! băuturii. Cred că aş putea renunţa la noii "prieteni". Dar ochii îmi sunt injectaţi de lacrimile vărsate de familie, prieteni, colegi, persoane necunoscute. Ce vă pasă vouă? Ce vă pasă de ce se întâmplă cu mine? Acum vă pasă? Prea târziu.. De ce nu v-a păsat mai devreme? Nu m-ai văzut niciodată. Nu mi-ai văzut niciodată faţa, o faţă tristă, bolnăvicioasă, spălată doar de lacrimi, ştearsă doar de... băutură.
Un sentiment de melancolie acum, după ce e prea târziu, îmi mai alină sufletul înecat în Sângele Domnului... Poate prea multe pahare din Sângele Domnului - aş putea spune. E prea târziu?
Dacă promit că nu mai beau, îmi primesc sufletul înapoi?
Dacă promit că nu o să-mi mai fac părinţii să sufere, îmi primesc prietenii înapoi?
Dacă o să mă schimb, se poate lumea schimbă odată cu mine?
Dacă o picătură de alcool mi-a pătruns în sânge, de ce acum nu mai am nicio picătură de sânge in alcool?

80 de ani

...de la înfiinţarea primului radio din România. Doamna dirigintă, împreună cu doamna profesoară de istorie ne-au dus la Muzeul de Istorie din oraş pentru a lua parte la festivitate... A fost soooooper
La radio

Vreau să ajung la radio

Să audă o ţară-ntreagă cine-s eu

Cu adevăraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat

Hei...

Nu poţi să-mi reproşezi că-mi placi... Nu-mi poate nimeni reproşa că chiar există o persoană care mă face să zâmbesc când sunt tristă, când nu mai am niciun chef de nimic, sau chiar şi atunci când sunt prea nervoasă şi totul îmi iese pe dos...
Sunt în extaz!!! Când îţi simt braţele in jurul meu, căldura ta încălzindu-mi trupul, parfumul tău imprimat în hainele mele se împreună cu al meu, inima ta care bate în acelaşi timp cu a mea, mâna ta care îmi dă firele de păr într-o parte, ochii tăi pătrunzând până în cel mai ascuns loc al minţii mele...
Ce mi-ai făcut?

De ce vrea îngerul să moară?

De ce vrea îngerul să moară?
Pentru că omul lui
L-a trădat pentru a mia oară,
Pentru că omul lui
I-a permis demonului din el să iasă.

De ce vrea îngerul să moară?
Să-şi frângă aripile,
Să-şi plângă rănile
Să-şi plece lacrimile
Şi să moară, întunericul inimii mele.

Un înger a murit astăzi
Pentru că omul lui l-a trădat
Şi a câştigat iar la loterie
Pentru că a fost promovat
Pentru că a trecut pe lângă cerşetor
Fără să-i dea pic de ajutor.

Îngerul e mort acum demult
Câte-o pană, căte-o lacrimă
Transformată în sânge negru de aramă
Şi nici aşa, fostul om al îngerului
Nu deschide ochii, nu-şi dă seama
De viaţa ce i-a luat-o înainte...

Trăiesc, trăiesc şi tot degeaba...

Câtă încredere să mai am că mă voi mai trezi mâine dimineaţă? Ce mă mai face să îmi amintesc că mâine mai e o zi? Poate doar gândul că va fi altfel...
Să vă spun, pe scurt, că lumea nu e un loc sigur, că poţi să afli aşa, într-o zi banală că mai ai de trăit decât 4 luni...Cum sună? ce faci?
Îţi trăieşti viaţa... Şi în ziua în care mori? Ieşi la un suc cu băieţii... Şi după ce mori? Mama ta te ţine-n braţe pe bancheta din spate, şi tatăl tău conduce... Unde te duc? În locul în care ţi-ai dorit tu să fii înmormântat...
Ai fost atâta timp lângă mine şi nu mi-am dat seama...
Acum e prea tărziu...
Sună atât de crud, şi totuşi e atât de adevărat...
Doamne, cred că 20 de ani e o vârstă prea fragedă...

M-am pierdut

În topul de hârtii de pe birou. Mă caut dar nu mă găsesc...ah..uite-un deget, nu, nu e al meu - e prea lung. Dar unde sunt? Trebuia să o ascult pe mama şi să încetez să mai scriu... Acum nu mă mai găsesc, nu mă mai regăsesc în nimic scris de mine. Nici măcar într-o amărâtă de poezie.
Le urăsc!
De ce nu mai pot scrie din inimă?
De ce nu mă găsesc?
Unde am plecat?
"Încercare de nereuşită", "O altă încercare de nereuşită", da... niciuna nu a reuşit. Nu m-am găsit...
Unde sunt?
Unde mi-e inima?
De ce nu vrea să iasă la iveală?
De ce nu se mai transpune pe hârtie?
Caută-mă!

O viaţă de om

Copil fără viitor- încearcă să ajungă ceva
Mamă fără copil- dispărut/mort în războiul acela
Profesori fără elevi- plecaţi în baruri,
Elevi fără părinţi- *schimb de experienţă* în alte ţări
O lume plină de ruşine, sărăcie şi mizerie
O ţară plină de creşetori, oameni morţi *la datorie*
Un copil cerşeşte la colţul străzii
Pentru ceilalţi 10 fraţi ai săi
Cine e de vină? mama? copilul? statul?
Există şi-un răspuns, există şi răspunsul
Copil fără viitor- încearcă să ajungă ceva
Mamă fără copil- dispărut/mort în războiul acela...
Încearcă să deschizi o fereastră
Viaţa ta a început să *pută*.

Pentru că am rămas datoare...

Ochelari...:))))

Doar pentru tine

Ţi-am promis
Să fiu lângă tine
La rău şi la bine
La bine şi la rău
În sufletul tău.

Mi-am amintit
Că eşti lângă mine
Când mi-e rău,
Când mi-e bine
Eşti tu o minune?

Rătăcesc
În pustiul inimii
Te caut pretutindeni
În suflet, în vid
În sângele meu arid

Sentimente

Mă înec cu sângele tău... viaţa mea se stinge cu fiecare sărut după care tânjesc de luni de zile. Îţi simt răsuflarea împreunându-se cu e mea, ochii tăi privindu-i pe ai mei, inima ta cântându-i inimii mele, sufletul tău certându-l pe al meu. Îmi este teamă de adevăr. Dacă ai afla, dacă m-ai refuza, toate visele mele s-ar distruge. Eşti al meu doar in vise. Eşti un 3 în 1 dimineaţa şi un somnifer seara. ar fi de prost gust să-ţi reamintesc ce însemni pentru mine. Tinereţea îmi păleşte, viaţa se veştejeşte, Domnul îmi citeşte cartea de apoi...

Puzzle

Îmi dau cu părerea la fiecare pas
Încerc să trăiesc în cât mai mult suspans
Îmi trăiesc viaţa încercând mai mult
Alerg spre ceva nou, ceva ce nu sunt.
Îmi aduc aminte că exişti şi tu
Încerc să nu uit, să nu spun mereu "nu"
Cuvintele sunt piese de puzzle albe
Încerc să le desenez în culori calde.
Îmi spui că nu sunt asta, sunt altfel
Încerc sa-mi dau seama, dar e mereu la fel
Aud cum îmi şopteşti la ureche că există un vid
Ştiu unde e, mă şi văd ţipând.
Versuri fără niciun semn de punctuaţie
Poate o să înţelegi, poate o să ai o senzaţie
De bine de rău, ceva nu se leagă
Sunt sentimentele mele pe-o foaie - de probă .
Viaţa e o glumă proastă, trebuie să o rumegi
Să crezi sau măcar să vrei să o înţelegi
Nu-mi da dreptate, poate că nu am, dar poate
Omul are dreptul la liberă exprimare.
Ca să dau lovitura de graţie
Îmi trebuie ceva, un cuvânt, imaginaţie
Mă închin vecinului de sus
Ca unui Sfânt, ca lui Iisus.
Doar uită ce am spus...

Momentul adevărului

Te iubesc!
Mai mult de atât nu pot
să-ţi spun
Te iubesc!
Un alt adevăr nu există
nici altul mai bun.

Te iubesc!
Şi nimeni nu mai poate
să mă oprească
Te iubesc!
Şi nu vreau decât ca inima mea
să îţi şoptească
Un "Te iubesc" ...

Nesfărşitul "te iubesc" pe care fiecare om îl spune la un moment dat... De cele mai multe ori însă, trebuie să existe o piedică. Poate că există o fată pe lumea asta care iubeşte un băiat, dar acel băiat nu ştie şi nu va şti niciodată acest lucru. Dar acestei fete îi este de-ajuns sentimentul; de-ajuns încât să simtă că trăieşte, că viaţa e mult mai frumoasă decât pare la prima vedere, că există cineva care face parte din tine fără a mişca măcar un pai, fără de care nu ai putea respira, fără de care te-ai uita în oglindă şi ai vedea vidul. Chiar dacă nu şti, chiar dacă nu te văd, chiar dacă nu îţi aud glasul, ştiu că exişti şi eu te iubesc pentru asta...

O altă încercare de nereuşită

Ceasul nu-mi mai arată demult
ora fixă
am uitat să mă spăl pe ochi
pe dinţi-
periuţa a mucegăit de mult
Mi-e scârbă
O altă dimineaţă perfectă...!



Păsările nu mai cântă
oficial este toamnă
oficial-poate doar oficial-
merg la şcoală
aceleaşi cutii de conserve goale...
aceeaşi eu care dau
cu picioru-n ele
O altă dimineaţă perfectă!

Încercare de nereuşită

M-a trădat conştiinţa!
într-o duminică dimineaţă
mi-am amintit
că există
cafeaua, covrigul, emisiunea de la ora 8
Şi mi-am adus aminte de tine
un antipatic, un antisocial
un îngâmfat care ai uitat de ce e important:
Eu!
Încă un individ
sau mai degrabă o individă
Antipatică, antisocială
mereu cu capul în nori
Apropo de autocaracterizare...

Ştiu

Ar fi de-ajuns să-ţi spun
că ştiu
Ţi-ai da seama dacă m-ai privi
că ştiu
mi-ai vedea ochii şi n-ai vrea
să ştiu
ochii m-ar trăda, ţi-ar spune
că ştiu
aş vrea să ţip în gura mare
că ştiu
m-ai iubit şi m-ai înşelat
eu ştiu
că m-ai înşelat, m-ai înşelat
Ştiu...

Neaţa!

M-am trezit şi în dimineaţa asta...De ce? Nici eu nu ştiu...
M-am apucat să scriu şi am realizat că nu am decât o jumătate de temă, cealaltă e la Alexa, ce trist... Ar trebui să termin proza pentru un concurs dar nu am inspiraţie. Cred că trebuie să aştept weekendul... După o săptămână de şcoală(deşi ce am făcut noi nu se poate numi şcoală în adevăratul sens al cuvântului) mă simt atât de obosită şi moleşită şi morocănoasă şi, sincer, deloc ingenioasă(din păcate)...
Neaţa!!!!

Copilăros

Mi se spune că-s ciudată
că te iubesc
mi se spune că nu merit
să te iubesc
mi se spune că-s urâtă
când te iubesc
mi se spune că n-am voie
să te iubesc
mi se spune "nu e bine"
că te iubesc
nu-mi pasă, eu doar
te iubesc!

Cred

că odată cu noul aspect al blogului meu, ar trebui să spun ceva şi despre noul meu look... Presupun că după 6 zile mi-am făcut destul curaj(sau mă rog...ce o fi şi asta...) încât să vă povestesc cum de, mai nou, port şi ochelari(:D). Păi, eu mi-am dat seama că nu mai văd bine acum un an(cred?!!?) şi m-am hotărât să merg la doctor decât acum 2 sau 3 săptămâni. Se pare că am făcut bine , deoarece dacă aş mai fi întârziat puţin, dioptriile ar fi fost muuuult prea mari şi nu cred că se mai putea face ceva. Dar nu-i nimic... Să sperăm că se vor corecta în 4-5 ani şi...cam asta e tot... Poate că o să pun şi o poză, dar mai târziu că momentan nu am(:D)

Lectură suplimentară

14:30, fiica mea doarme.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele
sforăie uşor
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimic
dar pe care totuşi, cineva îl face ceva
e ea, fiica mea
un înger pe lumea asta
o lalea neagră
o fetiţă într-o pijama roz.
15.30, nu pot respira.
I-am trimis ei suflarea mea
pentru ea
fetiţa mea.
15.31, s-a întors.
e ea
mă ocroteşte
dar mă-nvinuieşte
spune
"E doar vina ta
nu sunt fiica ta
însă te iubesc
şi te ocrotesc
să-ţi spun ceva aş mai vrea
dar ţi-am trimis ţie răsuflarea mea
te iubesc
nu uita asta!"
16.00, a murit.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele plâng.
eu plâng
încă plâng
doar plâng...
17.30, am avut o fiică.
Plâng când îmi amintesc şi mi-este frică
de fetiţele
de la celălalt capăt al lumii
că mă-nvinuiesc
că ea a murit
că m-a ocrotit
şi m-a şi iubit.
00.00, m-am oprit din plâns.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele au plecat
dar mi-au luat
răsuflarea
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimeni
un solitar.
00.01, încă plâng.

Dacă

Am uitat cum să scriu
o poezie adevărată
Am uitat cum să-ţi scriu
mamă, uitată-ntr-un azil
Am uitat cum să scriu...
dacă mi-aş aminti
mamă, n-ar mai trebui
Am uitat cum să-ţi scriu
dar, dacă mi-aş aminti
nu ai mai sacrifica atât
şi dacă mi-aş aminti?
Şi dacă
mi-am amintit
de ce seara nu dorm
de ce ziua visez
De ce florile-nfloresc
de ce lumea vorbeşte
Şi te umileşte
Dacă mi-aş aminti cum să scriu
Dacă mi-aş aminti
mamă,
mai mult m-ai iubi?

În sfârşit

mi-au adus şi mie calculatorul... Nu se mai putea fără calculator şi mai ales fără internet. Nici nu am apucat să vă spun că am fost pe munte cu prietenii mei(aici incluzându-l şi pe fratele meu). Ce pot să vă spun, de fapt nu pot să-mi găsesc cuvintele pentru a descrie o astfel de experienţă. Am urcat 20 km prin noroaie, prin ploi şi prin greutăţile naturii şi totuşi am ieşit victorioşi(am exagerat puţin când am spus noroaie şi ploi ...era soare şi frumos afară). Este atât de liniştitor... Pe tot parcursul călătoriei oboseşti atât de tare încăt nu te poţi concentra decât la drum, să nu cazi în prăpastie sau nu cumva să te trezeşti cu vreun musafir nepoftit prin faţă, şi uiţi de toate problemele de acasă. Pentru peisaje nu cred că există cuvinte atât de frumoase şi de adevărate încât să poată fii descrise. Poate doar Eminescu ar fi putut să scrie ceva... M-am lăsat dusă de val... m-am îndrăgostit instantaneu..Şi totuşi m-am întristat când am văzut că sunt atât de aproape de civilizaţie... Ce pot să spun, a fost încă o escapadă din monotonie, numai că de această dată am fost acompaniată de unii dintre cei mai buni prieteni: al meu frate-Andrei, a mea cea mai bună prietenă-Alina, al meu Găbytză :*, Ady a.k.a. Stan şi să nu-l uit pe fotbalistul meu Mary care credeţi-mă pe cuvânt că va ajunge Ceva, adică CEVA.
Poate că o să facem şi noi-elevii clasei aX-a F- o astfel de excursie...

Hei....

Cred că a trecut destul timp şi că ar fi cazul să spun ce-am făcut vara asta...cred că NIMIc ar fi prea mult, dar să nu fiu aşa optimistă şi să las poezia să vorbească pentru mine...

Fără titlu
Dispar lalele, dispar şi nuferi
Dispare-un om, dispare-un suflet...
Nu-ţi pasă, doar stai, aduni lauri
Din inima mea, dintr-un colet.

Aud in noapte-un sunet tandru
E vocea ta de altădată
Eşti tu - un ignorant, un băieţandru
Un nebun în lumea asta psihopată.



Poezie fără rimă

O poezie fără rimă
Un individ printre nimicuri,
Un vers fără nici-un sens
Asta sunt eu!

Un nebun într-un metrou
Un înţelept printre morţi
Un antipatic printre animale
Asta sunt eu!

Aş vrea să uit
Să nu mai trăiesc
În lumea asta imaginară
Dar nu pot, pentru că
Asta sunt eu!

Ce trist

E trist să vezi atâţia oameni dezinteresaţi...te duc cu gândul că alţii ar putea fi interesaţi...şi încă cum....
Nu mă pot gândi decât la un lucru...ce aş putea să fac să îmi schimb starea de spirit? Păi...ar fi prea uşor dacă aş avea răspunsul nu? De aceea trebuie să stau noaptea să mă gândesc şi ziua să...dorm

Plouă

De fiecare dată când plouă sunt veselă...dar astăzi trebuia să fie o excepţie aşa că mă simt sau nu, mă scufund într-o mare de melancolie...
Nu ştiu de ce am simţit să postez videoclipul acesta...trist nu?

Să lăsăm la o parte feţele celor două...sunt puţin cam deplasate de lume...

Trecut de 00

E trecut de 00 şi nu pot să dorm...mă gândesc la cum ar fi dacă ne-am despărţi sau la cum ar fi dacă am trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi...De ce nu pot spune ce simt? De ce trebuie să fie aşa greu? De ce trebuie să mi se întâmple mie aşa ceva? Mereu am crezut că o să scap...Dar ai apărut tu si apoi şi el şi...nu ştiu ce să fac...Toţi îmi spun că numai eu pot decide...eu şi inima mea...cam greu din moment ce ea este distrusă...
Testul acela despre cât de Emo eşti trimis de un "cocalar împuţit" de pe mess s-a dovedit a fi...76% Emo(iar la celelate încercări 63% şi 100%)...Ceea ce mă întristează...cred că o să plâng(not!)

PS:Testul e o tâmpenie...întrebări puse de copii fără viitor sau plictisiţi de viaţă...

Ajunge

Nu mai pot...m-am săturat! Încerci să-mi spui că se mai poate, că mai e o şansă dar tu nu înţelegi că pentru mine şansele s-au spulberat odată cu nepăsarea ta, odată cu primul tău "la revedere", odată cu prima ta escapadă din monotonie, adică din mine. Mă faci să sufăr şi mă trimiţi în braţele altuia. Nu e vina mea, nu? Sau poate că am judecat eu lucrurile greşit. Poate că te iubesc si el este doar un... mod de a evada din rutina zilei. Mă sufoci! Tu şi ideile tale ieşite din comun. Tu şi prietenii tăi. Tu şi el. Ce aş mai putea face? Încerc să-ţi spun, încerc să-ţi deschid ochii dar refuzi necondiţionat. Toţi acei oamenii care sunt pe lângă tine...au un scop... De ce crezi că îţi spune toată lumea că o să mă pierzi? Pentru că aşa se va întâmpla dacă o vei ţine tot aşa...Nu ştiu cum să-ţi spun..poate că nici nu vreau...te iubesc şi dacă te-aş pierde nu ştiu ce m-aş face...Felicitări!Ai reuşit să mă faci să sufăr...ai reuşit să imi dezvălui şi o altă latură a mea, pe care doream să stea acolo, închisă în ultima cămăruţă din sufletul meu mâncat de carii...Ce să fac?

Deci....

Viaţa e plină de mizerie, de crime, de sinucideri, de prostie, de tine, deci tu eşti plin de mizerie!
Viaţa e plină de ingânfaţi şi de tine, deci tu eşti îngânfat!
Viaţa e plină de bucurii şi de tine, deci tu eşti plin de bucurii!
Viaţa e plină de tristeţe şi de tine, deci tu eşti plin de tristeţe!
Viaţa e plină de gânduri rele şi de tine, deci tu eşti plin de gânduri rele!
Viaţa e plină de tine, deci tu eşti plin de viaţă!(yeah right:|)

La mulţi ani!

Copil sunt şi eu, copil eşti şi tu. Nu încerca să îţi ascunzi plăcerea de a te juca în nisip în spatele unei măşti de maturitate. Nu merge... Oamenii nu sunt atât de proşti pe cum par. Încearcă să îţi aduci aminte că eşti doar un copil şi aşa vei rămâne pentru mult timp.
La mulţi ani copile, la mulţi ani şi ţie, la mulţi ani şi mie!
(Şi la mulţi ani şi tuturor "oamenilor mari" pentru reuşitele lor în viaţă-copiii)

Vreau sau nu te mai vreau

Mai ţii minte?...nu ştiu ce să fac...vreau să fiu fericită dar...mereu am reuşit să găsesc un răspuns la toate problemele mele, ale noastre...
Şi vreau să ţip, să-ţi spun că-mi pare rău?!...dar m-am înecat în lacrimi şi sunt prea sărate şi nu mai pot respira...mă înec...trebuie să-ţi spun adio!...dar nu ştiu cum...ceva din interior nu mă lasă...cred că sunt eu...
Nu te mai vreau, sau te vreau prea tare şi nu ştiu cum să reacţionez...
Mă folosesc de... ca să nu-ţi dai seama că plâng...că nu mă mai pot folosi de tine pentru a mă face fericită...aş fi prea egoistă...
Vreau să cred că exişti doar pentru mine...
,,Tot ce vreau de la tine e sa crezi in visele mele
Caci eu cu siguranta visez ca tu crezi in ele
Creez in ele fantezii pe care le traiesc din plin
Si stiu ca ma voi trezi zambind a doua zi
Si chiar daca ai sa-mi rupi inima in mii de bucatele
Si cea mai mica dintre ele poate oferi dragoste cat sa umple cerul cu stele
Indiferent de cate ori o sa-ti incalci juramantul
Daca vreodata ai sa cazi voi fi acolo
Sa ma asigur ca n-o sa atingi pamantul
Stiu, asa esti tu esti schimbatoare ca vantul
Dar nu conteaza, nu o sa renunt la tine."

E fix...

E fix...
Se spune că dacă te uiţi la o oră fixă, cineva te iubeşte cu adevărat.
E fix...
De fiecare dată când merg acasă, în centrul oraşului este o imagine care se mişcă şi scrie METRONOM.
E fix...
De fiecare sar pe litera E.
E fix...
Iubesc cerul.
E fix...
Sunt o ciudată şi mă simt bine în postura de "sad girl"
E fix...
Sunt fan anime, în special cele dark rău.
E fix...
Sunt mândră să spun că nu ascult manele şi nu mă uit la telenovele.
E fix...
Sunt mândră să spun că am prieteni adevăraţi.
E fix...
"Şi mi-e moraliceşte frig ca unui bătrân de 80 de ani"(Mihai Eminescu)
E fix...
Şi nu mi-e ruşine să spun în faţa tuturor că îmi place să fiu diferită de ceilalţi şi cred că este singurul mod prin care mă pot diferenţia de celelalte animale.
E fix...
Şi cred că îmi placi.
E fix...
Şi îmi place personalitatea dv.
E fix...
Şi nu cred că şti despre cine vorbesc.
E fix....
Şi nimeni nu mă iubeşte.

Tu, "prietenul" meu

Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori încerc din răsputeri să mă împart în mai multe părţi, să fiu alături de toţi şi de toate...


Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori cred că ar trebui să îmi preţuiesc mai mult prietenii...



Uneori cred că eşti singurul meu prieten...


Alteori cred că am dreptate....

Back to sadness

Cum, se putea să nu se mai întâmple ceva? În ultima vreme m-am împiedicat de multe proiecte, ajutatul prietenilor, îngropată în poveşti adevărate, triste, pline de morţi, sânge, avorturi, cancer, SIDA, orfani, bolnavi, satanişti, oameni, câini vagabonzi, nimicuri, gunoaie, lume, viaţă, sfori, pastile.
Observi?
Toate se leagă într-un colier cu mărgele negre, fiecare cărând-o pe cealaltă în spate, fiecare având mai multă greutate decât cealaltă.
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Ce se întâmplă cu mine?Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu....
Mă înec în teme, amintiri, lacrimi, certuri, prietenii destrămate, mă ascund în umbră, mă regăsesc în poezie şi în rock.
Ce mă fac? Nu pot să vorbesc cu nimeni. Toată lumea îmi spune un singur lucru: "Adolescenţa". Cum ar putea decât un lucru, o perioadă din viaţă, o...nu ştiu...ceva...să fie de vină pentru sentimentele mele? Dar rezist! Voi mai fi..
Aşteaptă-mă!

,,Oh amurguri..."

,,Oh amurguri...", când ,,Singur" stau ,,În altar", o ,,Tăcere" ,,De iarnă" mă apasă. ,,De-aş fi artist", la ,,Miezul nopţii" ,,Altfel" aş rosti ,,Un cântec" de ,,Demult", ,,Cântec" ,,Din vremuri" pline de ,,Mister" şi ,,Regret".
Într-o ,,După-amiază caldă" de ,,Toamnă", la ,,Liceu", stau ,,Singur" şi ,,Regret" acea ,,Seară" de ,,Pe deal" când ,,Tăcerea" m-a cuprins şi nu am avut ,,Curaj" să-i spun ,,Să ne iubim".
A fost ,,Destul" încât ,,Toate" să dispară ,,În zare". ,,Şi ce?" mi-am spus, ,,Tu ai murit", nu mai contează.
Acei ,,Nervi de toamnă" au venit şi la mine cu nişte ,,Obsesii" inegalabile, ,,Deşi nimic" nu mai conta.
,,Plouă"...






După cum v-aţi dat seama, acestea sunt titlurile poeziilor lui Bacovia :*:*:*