marți, 16 septembrie 2008

Lectură suplimentară


14:30, fiica mea doarme.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele
sforăie uşor
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimic
dar pe care totuşi, cineva îl face ceva
e ea, fiica mea
un înger pe lumea asta
o lalea neagră
o fetiţă într-o pijama roz.
15.30, nu pot respira.
I-am trimis ei suflarea mea
pentru ea
fetiţa mea.
15.31, s-a întors.
e ea
mă ocroteşte
dar mă-nvinuieşte
spune
"E doar vina ta
nu sunt fiica ta
însă te iubesc
şi te ocrotesc
să-ţi spun ceva aş mai vrea
dar ţi-am trimis ţie răsuflarea mea
te iubesc
nu uita asta!"
16.00, a murit.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele plâng.
eu plâng
încă plâng
doar plâng...
17.30, am avut o fiică.
Plâng când îmi amintesc şi mi-este frică
de fetiţele
de la celălalt capăt al lumii
că mă-nvinuiesc
că ea a murit
că m-a ocrotit
şi m-a şi iubit.
00.00, m-am oprit din plâns.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele au plecat
dar mi-au luat
răsuflarea
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimeni
un solitar.
00.01, încă plâng.

Un comentariu:

Graţiela - Teodora Vlad spunea...

"Nu mai plânge Jane, plânsul e dă formă, Jana nu e moartă, Jana să transformă"..:)))

App... mă uitam la pozele de jos, din clasa a IXa şi încă de acum mă fac să râd şi să constat cât de diferiţi suntem totuşi... mă gândesc ce o să mai zic peste 10 ani când o să le mai văd...:))