vineri, 5 septembrie 2008

Hei....

Cred că a trecut destul timp şi că ar fi cazul să spun ce-am făcut vara asta...cred că NIMIc ar fi prea mult, dar să nu fiu aşa optimistă şi să las poezia să vorbească pentru mine...

Fără titlu
Dispar lalele, dispar şi nuferi
Dispare-un om, dispare-un suflet...
Nu-ţi pasă, doar stai, aduni lauri
Din inima mea, dintr-un colet.

Aud in noapte-un sunet tandru
E vocea ta de altădată
Eşti tu - un ignorant, un băieţandru
Un nebun în lumea asta psihopată.



Poezie fără rimă

O poezie fără rimă
Un individ printre nimicuri,
Un vers fără nici-un sens
Asta sunt eu!

Un nebun într-un metrou
Un înţelept printre morţi
Un antipatic printre animale
Asta sunt eu!

Aş vrea să uit
Să nu mai trăiesc
În lumea asta imaginară
Dar nu pot, pentru că
Asta sunt eu!

2 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

Foarte mult adevăr în versul
"Un nebun în lumea asta psihopată."

Trist, ca de obicei.

Constantinov Rada spunea...

Totul poate sa fie urat daca vrei tu, totul poate sa fie urat daca vrei tu.Si tu poti fi tu cu adevarat daca vrei.