sâmbătă, 7 iunie 2008

Ajunge


Nu mai pot...m-am săturat! Încerci să-mi spui că se mai poate, că mai e o şansă dar tu nu înţelegi că pentru mine şansele s-au spulberat odată cu nepăsarea ta, odată cu primul tău "la revedere", odată cu prima ta escapadă din monotonie, adică din mine. Mă faci să sufăr şi mă trimiţi în braţele altuia. Nu e vina mea, nu? Sau poate că am judecat eu lucrurile greşit. Poate că te iubesc si el este doar un... mod de a evada din rutina zilei. Mă sufoci! Tu şi ideile tale ieşite din comun. Tu şi prietenii tăi. Tu şi el. Ce aş mai putea face? Încerc să-ţi spun, încerc să-ţi deschid ochii dar refuzi necondiţionat. Toţi acei oamenii care sunt pe lângă tine...au un scop... De ce crezi că îţi spune toată lumea că o să mă pierzi? Pentru că aşa se va întâmpla dacă o vei ţine tot aşa...Nu ştiu cum să-ţi spun..poate că nici nu vreau...te iubesc şi dacă te-aş pierde nu ştiu ce m-aş face...Felicitări!Ai reuşit să mă faci să sufăr...ai reuşit să imi dezvălui şi o altă latură a mea, pe care doream să stea acolo, închisă în ultima cămăruţă din sufletul meu mâncat de carii...Ce să fac?

5 comentarii:

Anna_2507 spunea...

Mă, tu te consideri monotonă/monotonie? Păi cum adică? Şi apoi vrei să evadezi din ]rutină] ? Cum vine asta măi omule?

Lăsând asta la o parte, un micuţ şi la prima vedere neînsemnat gest poate aduce aminte de ceva....de care nu suntem deloc mândri... şi te face să te simţi cel puţin vinovat... pentru ce ai făcut sau la care in/voluntar ai luat parte( I should know...nu m-am comportat prea frumos astăzi). Trebuie totuşi să privim înainte, pentru că viaţa nu se termină aşa.... cu necazurile noastre...

evelyn spunea...

Nici nu-mi dau seama daca articolul asta a fost scris de mine sau de tine!



Incredibil!


Oricum se vede clar ca treci prin ceva serios si suferi:(

Nu sunt eu in masura sa-ti dau sfaturi pentru ca la capitolul asta sunt mai mult decat varza!

nikky_dragutza spunea...

Bha...Eve...adevarul e ca citisem versurile alea de pe blogul tau inainte sa scriu chestia asta:)
Sa inteleg ca-ti place?


Si nu, nu e atat de serios pre cum pare(cel putin asa sper) dar trebuie sa dramatizez eu totul:))

nikky_dragutza spunea...

Mai omule(adica Mari) nu se poate viata fara monotonie si da, din moment ce viata mea e o monotonie si eu sunt monotona...Rutina se va termina odata cu venirea verii sau chiar a curajului(daca intelegei ce vreau sa spun)

Joc de nuanţe spunea...

Faza cu mâncată de carii m-a cam lăsat :|.
Banală nu eşti, frate. You are fun. :p Deşi banalitatea e chestia de care eu încerc cel mai mult să mă feresc şi mă lovesc tot mai mult de ea.

Pff... life...