Pasiunea mea?

Bucuriile în viață sunt puține. Nu e de-ajuns să așteptăm ca fericirea să vină, trebuie să o căutăm în orice lucru mărunt ce ne înconjoară, în orice gând și mai ales în orice pasiune. Sunt tânără, sunt studentă, sunt bloggeriță și iubesc make-up-ul. Îmi place să arăt bine, îmi place să mă simt bine în pielea mea și să afișez o atitudine potrivită stării de spirit.
Pasiunea pentru make-up am descoperit-o în liceu, atunci când mi-am cumpărat primul fond de ten și am văzut ce minuni poate face, acoperind imperfecțiunile și oferind un ten luminos și o culoare uniformă. Între timp, am descoperit blush-ul, iluminatorul și fardurile de ochi. Mereu urmăresc tutoriale pe internet despre modul în care se aplică anumite cosmetice, despre ultimele trenduri în make-up, ce culori se poartă toamna asta, cum se aplică machiajul în funcție de forma feței și de evenimentul la care urmează să participi.
Cu toate astea, sunt conștientă de problemele pe care machiajul excesiv le poate cauza pielii. Așa că încerc să mă feresc de anumite daune ireversibile ce pot apărea pe față, folosind cosmetice bio și aplicând de câteva ori pe săptămână anumite măști din produse naturale. De curând, am descoperit o mască din brânză proaspătă de vacă și miere care este indicată mai ales în cazul tenurilor uscate și deshidratate. Sunt o fană a  măștilor simple, din ingrediente naturale care pot fi găsite foarte ușor și care ajută la hidratarea și împrospătarea tenului. În săptămânile în care aplic această mască, folosesc brânză proaspătă de vaci de la Delaco, pentru că este singura firmă în care am încredere că folosesc ingrediente 100% naturale, iar mierea o cumpăr de la Plafar. În plus, de fiecare dată când prepar această mască, reușesc cu greu să mă abțin să nu o mănânc, pentru că sunt fan brânză și mai ales că are un gust divin în combinație cu mierea.
Dintr-o cutie de 250 g de Brânză proaspătă Delaco prepar cel puțin trei măști, deci îmi ajunge pentru o săptămână.
Am vrut să vă arăt și vouă cât este de ușor să ai grijă de tenul tău, hidratându-l pentru a-i conferi putere și curățire înainte de machiaj și am realizat un mic videoclip. 

America, here I come!

Întotdeauna am fost o fire timidă. Am crescut într-o familie iubitoare, caldă, care mereu m-a  încurajat să fac ce simt că e potrivit pentru mine, ce îmi place și ce cred că m-ar ajuta pe viitor. Am simțit tot timpul că sunt dependentă de ei, de părinți, de iubit și că nu aș putea face niciodată un lucru precum a mă muta într-un alt oraș sau chiar a pleca din țară.
Când în anul II de facultate prietena mea Cătălina mă invita la un alt seminar ținut pe tema work and travel USA de către o altă firmă, eram deja sceptică cu privire la ce alte informații ne-ar putea oferi. Și asta din simplul fapt că știam, în inima mea, că nu aș putea niciodată părăsi țara fără a avea o siguranță a întregului proces. Dar de data asta, percepția mea cu privire la acest program de vară avea să se schimbe din mai multe puncte de vedere. În primul rând, modul în care s-a desfășurat prezentarea programului, a firmei CND Turism m-a făcut să cred că aș putea fi și eu unul din miile de studenți care pleacă cu work and travel în America. Apoi, mărturiile altor tineri de vârsta mea care au trăit pe propria lor piele experiența americană, povestindu-ne totul în detaliu, de la încheierea contractului cu firma respectivă, la drumul cu avionul și relațiile cu viitorii șefi mi-au oferit o stare de siguranță, de încredere în reușită. Și am acceptat. Am încheiat toate hârțogăriile necesare, atât eu cât și prietena mea, și am plecat în America.

Pentru mine, toată experiența americană a stat sub numele de prima dată:
A fost pentru prima dată când am zburat cu avionul. Nici acum nu știu dacă emoțiile, sentimentul de teamă, inima care bătea cu putere, toate acestea au fost din cauza zborului de aproape 20 de ore sau din cauza fricii de nou, a despărțirii de casă, de familie. Tot drumul Cătălina a încercat să îmi distragă atenția de la gândurile care nu-mi dădeau liniște, povestindu-mi ca prin vis cât de interesant și de frumos va fi să combinăm un job de zi cu distracția de seară.
A fost pentru prima dată când am ieșit din țară. Și mi-a plăcut! Învățată cu românii -oameni extraordinari, de altfel- am avut un șoc atunci când am întâlnit primii americani. Cred că termenul potrivit pentru a descrie poporul american este open minded - sunt deschiși, primitori, emană fericire și distracție prin felul lor de a fi. Nici nu are rost să mă opresc la detalii precum curățenia orașelor, tehnologia avansată din aeroport sau promptitudinea cu care rezolvă orice neregularitate, pentru că frumusețea locului unde urma să ajungem depășea orice așteptări.

A fost pentru prima dată când am muncit undeva. Și trebuie să subliniez că acel ,,undeva” a fost la un complex hotelier de cinci stele, cu piscină interioară, Spa, teren de golf și foarte mulți angajați. Modul de lucru în acest complex era impecabil: fiecare angajat era repartizat într-o aripă anume, primea instrucțiuni clare și executa munca fără niciun fel de problemă. Aveam un program acceptabil, care ne permitea să ieșim în oraș, să ne plimbăm  prin zonă și să mergem la plajă. Pentru că, da!, aveam și plajă în apropiere. Munca în sine era de natură fizică, dar nu exagerat: după 6-8 ore de făcut curățenie mai aveam nevoie de alte 8 ore de distracție pentru a mă putea declara extenuată.
A fost pentru prima dată când mi-am făcut atâția prieteni noi, de toate vârstele și de toate naționalitățile. Pentru că sunt o fire timidă, întotdeauna am așteptat să se apropie ceilalți de mine și nu făceam eu niciodată primul pas. Dar aici, oamenii erau atât de ușor de abordat, de discutat cu ei, încât mă făceau să mă simt în largul meu, simțeam că îi cunosc de foarte mult timp și ne-am apropiat atât de tare încât și acum, după aproape 2 ani, încă mai ținem legătura și chiar ne mai și vizităm. În plus, după ce s-au legat prietenii, mersul la treabă nu mai părea atât de respingător pentru că ne motivam unii pe alții și ne îndemnam să terminăm cât mai repede pentru a putea pleca după treabă în oraș. Îmi amintesc că uneori făceam mici pariuri pe cine termină cel mai repede de curățat camera desemnată și căștigătorul primea, de regulă, o cutie mare de ciocolată sau înghețată.

A fost o perioadă extraordinară din viața mea, în care distracția s-a împletit perfect cu munca și învățarea pentru că, pe lângă faptul că mi-am făcut o mulțime de prieteni noi și am câștigat mulți bani, mi-am și exersat limbile străine: engleză, spaniolă și franceză- exact în această ordine.
Dar voi? Sunteți gata să vă depășiți propriile temeri și să încercați o experiență americană trăită în stil personal? Vă tentează aceste ,,prima dată” despre care v-am povestit?
Aproape uitasem, în această perioadă am văzut, pentru prima dată, ce înseamnă să fii independent, să îți porți singur de grijă, să îți iei viața în propriile mâini, să iei singur anumite decizii, fără a cere ajutorul părinților și să îți gestionezi timpul și activitățile după bunul plac.Acum, singurul meu regret este că nu am plecat cu work and travel din vacanța de vară după anul I de facultate în această experiență memorabilă!

Imagini preluate de la http://super-blog.eu/proba-18-traieste-visul-american/ si de la https://www.facebook.com/VacanteSpeciale
Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Concurs, concurs, primul meu concurs de pe blog!!!

În lunile noiembrie și decembrie trebuie să ofer cele mai multe cadouri, de aceea petrec foarte mult timp pe internet, căutându-le pe cele mai potrivite . De curând, am descoperit  LuxuryGifts.ro, unde există o varietate de obiecte, bijuterii cu cristale, stilouri, casete de bijuterii pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. În plus, pentru sărbătorile de iarnă, LuxuryGifts.ro are pe Youtube un text media în care sunt prezentate Cadouri elegante pe care le poți oferi de Crăciun.

 Dar nu întotdeauna am oferit sau am primit cel mai inspirat cadou. Uneori, poate, am primit lucruri ambigue sau urâte, vreun tablou abstract sau un bibelou înfățișând un animal inexistent, un pulover croșetat de bunica pe care știm deja că nu-l vom purta niciodată sau o pereche de cercei total demodați.

Cum nu toată lumea are inspirația de a apela la un site de cadouri precum LuxuryGifts.ro, sunt sigură că și voi ați primit măcar o dată un cadou care a fost ... să-i spunem nepotrivit (adică urât, penibil, care nu vă reprezintă deloc).
M-am gândit, astfel, să transformăm împreună acele experiențe neplăcute într-un concurs amuzant, în care cel mai nefericit dintre concurenți să fie câștigătorul.

Cum?

•  Fiecare dintre voi trebuie să povestească într-un comentariu, folosind sau adăugând numele real, care a fost cel mai neinspirat cadou pe care l-a primit vreodată de Crăciun sau de ziua de naștere sau de ziua onomastică, etc.

• Persoana cu cea mai interesantă poveste va fi răsplătită cu un voucher de reducere de 50% pentru produsele din gama butoni si bijuterii de fantezie de pe site-ul LuxuryGifts.ro.

• Concursul se desfășoară pe durata a 7 zile, începând de astăzi, și se adresează oricui a avut de-a face cu un  cadou nepotrivit, iar premiu  va fi oferit în aproximativ 10 zile de la afișarea câștigătorului.

UPDATE!!!!!!

Dragi concurenți,

Vă anunț că perioada de participare la concurs s-a încheiat! Câștigătorul va fi anunțat miercuri, 20.11.2013.

Vă rog insistent să vă lăsați numele complet într-un comentariu.

Vă mulțumesc pentru participare și ne auzim miercuri!!!


FINAL UPDATE!!!
Dragi concurenți, vreau să vă mulțumesc nespus pentru participare. A fost primul concurs realizat pe acest blog și m-am simțit extraordinar citind comentariile voastre. Ce-i drept, toți am pățit măcar o dată să primim un cadou neinspirat sau chiar foarte prost gândit. Citind însă și întâmplările voastre, cred sincer că am reușit să transformăm acele amintiri neplăcute în sursă de amuzament măcar pentru alții, dacă nu chiar și pentru noi înșine.
Cu alte cuvinte, CÂȘTIGĂTORUL acestui concurs este DAMIAN CISMAROIU. El a primit la frumoasa vârstă de 33 de ani un baston. Din păcate, oricât de open-minded ai fi, un astfel de gest nu numai că te pune pe gânduri, dar îți și poate strica  întreaga aniversare.
FELICITĂRI, DAMIAN, pentru că ai primit atunci cel mai neinspirat cadou, astăzi ai câștigat un voucher de reducere de 50% pentru produsele din gama butoni si bijuterii de fantezie de pe site-ul LuxuryGifts.ro


Articol/concurs scris pentru SuperBlog 2013, Proba 21. Concursul meu LuxuryGifts

Un Killer King pe fostul Super Playboy

După șapte luni de relație intensă, Anne și-a dat seama că Super Playboy-ul ei nu îi mai putea satisface dorințele animalice care s-au acumulat de-a lungul timpului. Din timida grupului, prințesa noastră mică și naivă care nu-și putea lua ochii de la bărbatul misterios dintr-un club select acum câteva luni, s-a transformat într-o adevărată regină nonconformistă care vrea mai mult, care se așteaptă la ireal, la supradimensional, la povești rupte din cele mai profunde romane.

Într-o dimineață oarecare de noiembrie, Anne ne-a chemat pe toate într-unul din bistrourile ei preferate din New York. Era, de fapt, cel mai fițos, cel mai elegant și rafinat bistro din tot orașul și devenise locul ei de referință. Toți o știau ca fiind patroana simbolică a acelui loc. Eu am ajuns acolo ultima. Toate fetele erau așezate în jurul ei, precum slujnicele în jurul reginei. M-am așezat, intimidată, pe scaun și am privit-o codiș. Nu era cea mai frumoasă din încăpere, nu era nici cea mai suplă, dar avea ceva care o diferenția de toate celelalte, o făcea atrăgătoare, sexy, irezistibilă până și pentru femei. Avea ceva care-i dădea o strălucire orbitoare ca de diamant, îi oferea o superioritate în fața tuturor. Era de neatins.
- Fetelor, vreau un bărbat!
- Poftim?
- Ce?
- Ce a spus?
- Pe cine? Pe cine ai văzut de data asta?
-Nu am văzut, tocmai asta e problema. Așa că vreau ca tu, frumoaso, să-mi alegi următorul bărbat.
Se uita la mine? Chiar se uita la mine? Nu, nu avea cum...eu eram o simplă prietenă, mai mult o cunoștință pentru ea. De ce ar fi vrut ca eu să-i aleg iubitul?...Nu, nu....nu avea cum.
- Eu? 
- Da, tu! Ai apărut în grupul nostru din perioada în care eu încă alergam după Super Playboy. Te-am urmărit îndeaproape, ți-am văzut gusturile în privința bărbaților și a băuturilor fine și îmi placi. Deci, cum îl vei alege?
Eram blocată. Inima îmi bătea puternic, sângele pulsa în vene, o amețeală ciudată mă făcea să văd în ceață. Dintre toate fetele din jurul ei, mă alesese pe mine. Mi-am dat seama că acela avea să fie momentul meu  de afirmare. Am ridicat privirea din pământ, am zâmbit și am răspuns:
- Știu exact cum îl vom găsi. Fetelor, răspândiți vestea, Killer Queen va fi mâine seară în clubul Coty de la ora 00.00 ca să-și găsească iubit. Toți cei interesați să fie acolo cu o oră înainte, pregătiți să-i cucerească inima.
Și au fost. Mai mulți decât aș fi crezut. Printre mirosul de băutură scumpă și țigări ieftine,  toți o așteptau emoționați, ca pe o adevărată regină a sufletelor nocturne. Dacă îi întrebai, niciunul nu știa să-ți răspundă ce anume o face atât de specială, de irezistibilă, ce o transformă în femeia fatală. La 00.00 și-a făcut apariția într-o rochie roșie, mulată, cu spatele gol, lăsând la vedere tatuajul micuț și sexy și niște pantofi negri, înalți. Extaziați, bărbații au început să îi strige numele puternic, ca într-o piesă de teatru mut. I-am strâns pe toți în jurul nostru și le-am explicat care vor fi provocările prin care vor trece pentru a ajunge la ea, la Killer Queen.  
- Doar nu credeați că o să fie așa ușor, nu băieți? În primul rând, fiecare dintre voi trebuie să-i pregătească reginei voastre un cocktail din fructe de pădure și băutura ei fină preferată. Cine reușește să prepare cel mai apetisant, cel mai gustos,  cel mai explozibil cocktail, va putea trece la proba următoare.
Din 50 de bărbați, numai 10 au reușit să amestece fructele de pădure cu whisky, gheață și puțin rom. Anne era din ce în ce mai entuziasmată. Pe fața ei se citea cum încearcă să pară și mai senzuală, și mai seducătoare ca de-obicei, numai pentru a-i face pe bărbații din jurul ei să înnebunească de dorințe.
- Acum, băieți, pentru această probă trebuie ca fiecare dintre voi să se apropie, încet, de Anne și să recunoască ce floare se ascunde în mirosul parfumului ei. Aveți grijă, este una din florile ei preferate, al cărui miros înțepător te poate duce dincolo de realitate, îți poate lua mințile într-o singură clipă.
Băieții se apropiau timid de ea. Cu gesturi lascive, îi atingeau părul, dându-l într-o parte, și miroseau gâtul firav al  reginei ajunsă la extaz. Numai trei dintre ei au recunoscut mirosul condimentat al florilor de Celosia, trecând, astfel la ultima probă.
-Ați rămas trei, dar numai unul va deveni Killer King-ul reginei noastre. Dacă o doriți atât de mult pe femeia din fața voastră, trebuie să recunoașteți ce esență se află în bomboanele de ciocolată preferate ale lui Anne. Aveți fiecare câte o bomboană și zece secunde să recunoașteți esența.
Doi dintre ei au mâncat imediat bomboanele de ciocolată, încercând cu greu să ghicească ingredientul secret. Însă unul din ei nici măcar nu a atins bomboana. În schimb, s-a îndreptat, zâmbind, spre Anne și i-a șoptit ceva  la ureche într-un mod foarte senzual. Anne a început și ea să zâmbească, apoi, cu o timiditate pe care nu o mai văzusem de mult la ea, mi-a luat microfonul din mână și a șoptit parcă numai pentru ea: Acest bărbat este viitorul Killer King.

Astăzi, după trei ani, Anne ne-a chemat  în același bistro de unde au început toate. Vizibil emoționate și ușor îngrijorate, fetele erau și acum adunate în jurul ei. M-am apropiat fără să le deranjez și m-am așezat fără niciun zgomot pe scaunul meu. Atunci am auzit-o pe Anne citindu-le ceva fetelor:

întreaga-mi ființă miroase a pielea ta
îngeri de rouă
se ascund în noroi așteptând un semn
tu le ignori plumburiul penelor
și se cufundă tot mai mult în neînțeles.
dar acum, știu, ai terminat parfumul, motivul sclipirii tale
și te-ai șters, te-ai  murdărit de obișnuință și-ai dispărut!
nu mai ești o Killer Queen senzuală, ești doar o fată
ce-a dat un Killer King pe fostul Super Playboy

Tenul acneic și încrederea în sine

Sunt visătoare, sunt boemă, sunt sensibilă la tot ce mă înconjoară și simt criticile și privirile urâte mai puternic decât ceilalți. De mică am fost complexată, fie din cauza ochelarilor, fie din cauza tenului cu tendință de îngrășare care generează acnee periodic. Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să trec cu capul plecat pe lângă un băiat doar din simplul fapt că acneea era proeminentă pe față în acea dimineață. Mi s-a întâmplat de multe ori să refuz invitații la film sau în club pentru că îmi era rușine de felul în care arătam: nici măcar machiajul nu putea acoperi asemenea imperfecțiuni. Toate aceste oferte la care m-am simțit obligată să renunț mi-au afectat puternic încrederea în mine, făcându-mă să mă simt nesigură, urâtă.
De la 14 ani mă confrunt cu această problemă care mă afectează pe toate planurile. Am încercat să o combat cu tot felul de remedii naturiste, tratamente medicamentoase și leacuri băbești, dar, cum niciuna dintre acestea nu își făcea efectul, am hotărât să las timpul să repare ce niciun tratament nu a putut face. Însă nici timpul nu a reușit să repare ceea ce mama natură pusese pe fața mea!
Eram în primul an de facultate: oraș nou, școală nouă, colegi noi, băieți noi și drăguți. Simțeam că viața mea o poate lua de la capăt, mă simțeam pregătită, încrezătoare și nerăbdătoare în fața viitoarelor experiențe. Perioadele în care aveam acnee erau mai rare, ceea ce-mi permitea să mă simt bine în pielea mea cel puțin două săptămâni pe lună. La un moment dat, am cunoscut un băiat drăguț, de la o altă facultate. Era diferit față de ceilalți și mă făcea să mă simt frumoasă de fiecare dată când vorbea cu mine. După multe convorbiri nevinovate care se întindeau uneori până noaptea târziu, și-a făcut curaj și m-a invitat în oraș. Am acceptat fără să clipesc și am așteptat ziua întâlnirii cu mult entuziasm. În acea dimineață m-am trezit încrezătoare și singura mea problemă era legată de ce o să port la întâlnire. Trebuia să ne vedem la 10.00 pentru o plimbare cu barca în Herăstrău și un mic dejun la un local de prin apropiere. Nu pot descrie în cuvinte ce senzație plăcută aveam și ce puternic îmi bătea inima la gândul că în sfârșit vom merge la o întâlnire adevărată. M-am trezit cu 3 ore mai devreme pentru a avea timp destul să mă pregătesc. Mi-am aranjat, cu greu, hainele și m-am îndreptat spre oglindă pentru machiaj. Nu îmi venea să cred! Acneea se întorsese! Și se întindea pe toată fruntea! Simțeam că înnebunesc. Am încercat să o acopăr cu fond de ten, apoi pudră, apoi bronzant, însă nimic nu mai putea repara sau măcar acoperi pentru câteva ore multitudinea de coșuri de pe fruntea mea. Ce altceva mai puteam face? Am început să plâng, atât de tare încât mi-am trezit colega de cameră. Ana a încercat să mă încurajeze fie cu citate despre frumusețea oamenilor care vine din interior, fie promițându-mi că alți băieți drăguți mă vor invita în oraș. Dar, să fim serioși, frumusețea se vede și apoi se simte. Bineînțeles că am ratat întâlnirea, am încetat să-i mai răspund la sms-uri și la telefoane de rușine că l-am lăsat baltă și am început să caut un tratament care să mă scape pentru totdeauna de tenul acneic.
Mi-am amintit apoi de Farmec și de gama Gerovital Plant Tratament care m-a ajutat într-o altă problemă cauzată de data aceasta de părul cu tendințe de îngrășare așa că am intrat repede pe site-ul lor în speranța că voi găsi un tratament și pentru tenul acneic. Tare m-am mai bucurat când am găsit o întreagă gamă dedicată combaterii imperfecțiunilor tenului, numită Gama Gerovital Plant Stop Acnee. Această gamă de produse este concepută special pentru tenul cu imperfecțiuni, pentru tenul acneic și este dovedit clinic că are o eficacitate antiacneică  de 83%, ceea ce mi-a întărit încrederea în rezultatele tratamentului. Plus că eu sunt o mare fană a produselor bazate pe plante naturale. Mi-am comandat aproape toate produsele din această gamă și am început să le folosesc, stabilind un program în funcție de timpul și de necesitățile mele.

1. Astfel, dimineața și seara foloseam Gelul Spumant Antimicrobial care curăță porii în profunzime și îndepărtează excesul de sebuum. Aplicam  puțin gel pe fața umedă, masând ușor pe toată fața și apoi clăteam din abundență. După fiecare utilizare îmi simțeam pielea revigorată, fină și mată.

2. După curățarea tenului cu  Gelul Spumant Antimicrobial, foloseam Crema Sebo-reglatoare Purificatoare exclusiv dimineața și care are rolul de a regla secreția de sebuum, având un efect calmant. Cred că această cremă era preferata mea din toată gama pentru că se absoarbe foarte ușor și oferă tenului un efect matifiant și fără urme de grăsime.

3. Tot după curățarea prealabilă a tenului, mai foloseam și Batonul Corector Purificator, care are o putere mare de acoperire și pe care îl purtam întotdeauna la mine. Are un aspect plăcut și este extrem de ușor de folosit. Îl îndrăgesc pentru că, după utilizare, tenul meu are un aspect frumos și mat.

 Am vorbit la trecut pentru că după numai 4 săptămâni am reușit să scap de toate problemele cauzate de tenul gras. Acum mă bucur de un ten curat, fără imperfecțiuni și care are un aspect frumos și luminos. Mi-am recăpătat încrederea în mine, mă simt mai frumoasă, mai îndrăzneață și, în sfârșit, după atâta timp, pot merge încrezătoare pe stradă, fără a mă lăsa pradă complexelor prostești.
Încă mai folosesc Gelul Spumant Antimicrobial dimineața și seara din simplul fapt că îi oferă tenului un aspect curat și mat. Sunt fericită că, încă odată, produsele Farmec nu m-au dezamăgit și le recomand cu plăcere tuturor celor care se confruntă cu probleme de genul acestora.

Nea' Georgel și Școala de șoferi

Nea' Georgel, vecinul, și-a deschis acum vreo trei ani o mică afacere, potrivită pentru un sat precum Milcoiu: o Școală de șoferi pentru toți consătenii. Nu părea nimic complicat la început, mașină avea (un Logan albastru, nelipsitul Logan albastru), clineți destui, un sediu bine pus la punct (fostul grajd - doar și-a vândut calul și căruța pentru actele necesare deschiderii unei afaceri) și o nevastă care să-l susțină pe tot parcursul procesului (Tanti Măria). Dar ce te faci cu clientela, formată exclusiv din tineri de 18 ani și bătrâni care acum aveau și ei ocazia de a-ți reînnoi carnetul?
În trei ani de zile, Nea' Georgel nu a dus lipsă de peripeții. A văzut tot felul de oameni, tot felul de șoferi cu experiență, fără experiență, care învață ușor sau pentru care arta șofatului e de neatins.
Îmi este atât de limpede în minte imaginea lui Nea' Georgel venind supărat și cu pasul apăsat din capătul uliței spre casă și oprindu-se în fața porții mele.
- Ce-ai pățit, mă, Nea' Georgele, cine te-a supărat?
- Ce-ai mă Nicoleto că mă .. mă .. mă doare capul de atâta prostie ce e pe lumea asta.
- Iar te certă Tanti Măria?
- Nu Măria, unu' dă pă deal, cică el să dădea șofer șmecher și vine ieri la mine și-mi zice: Hai mă Nea' Georgele, îmi dai și mie niște lecții de șofat? La care io: Păi cum mă Gheorghe, nu știi tu să conduci ca un maestru, că așa te lăudai? Și ce zici că îmi zice el: Ba știu Nea' Georgele, știu, da' îmi iau și io mașină ca a lu' matale acuma și vreau să văd cum să conduce asta. Și io-i zic: Hai, mă, hai că te învăț, da dai și tu o bere dup-aia. Știu că e greu să iei carnetu' în zilele noastre. Să urcă el în mașină la volan, io în dreapta și atunci, mă Nicoleto, începe nebunia.
Îi zic: Hai, mă, bagă cheia în contact.
El: Unde-i bre contactu ăsta?
Io: Bă, ești prost? Păi dacă începurăm așa de la-nceput, ce facem mai încolo? N-ai zis mă că ai condus în Italia tiruri și mai știu io ce?
El: Ba da, bre, da' acolo trebuia să apăsăm pă buton, n-avea cheie d-asta.
Îi bag io cheia în contact, îl învăț cum să o pornească și plecăm. Pă drum, mă Nicoleto, să mă omoare și nu alta. Mergeam 300 de metri și trăgea la stânga, mai mergeam 200 de metri și trăgea spre dreapta. Îți dai seama că trebuia să fiu mereu atent că nebunu' ăsta mă băga în șanț din prima. Îl duc în oraș - și io prost! La primul semafor, îi zic să încetinească, el - apasă  blană pă accelerație și trece ca bou' prin intersecție. Noroc că nu venea nimic din stânga. În parcare, din prima îi zgârie unuia mașina. Bine că nu ne-a văzut nimeni, că am și plecat d-acolo. Da' ce m-a enervat pă mine cel mai tare, că pă drum îmi tot zicea că nu-l învăt nimic, că nu știe el cum am io școală dă șoferi, că io nu știu meserie. Și la un moment dat îi zic să oprească. Mă uit la el și-i spun: Bă Gheorghe, lasă-te bă dă șofat că nu e dă tine. Ești prea prost bă să conduci. Dă-te dracu jos din mașina mea până nu te iau la bătaie. N-o să-ți dea nimeni în vecii vecilor ție carnetu. La care Gheorghe al meu să dă jos din mașină, scoate portofelu' și trântește cu el dă capotă: Uite, bre, Nea' Georgele, că io am carnet, da' nu știu io să conduc cum trebe'!



Acest articol a fost sponsorizat de magazinul online de poșete din piele veritabilă Reeija.ro Reeija.ro, care ne-a oferit posibilitatea de a crea o poveste hazlie bazată, sau nu, pe fapte reale. 

Auris a mea

- Am remarcat o schimbare în comportamentul tău. S-a întâmplat ceva de la ultima şedinţă?
- Mda, dar cum v-aţi dat seama?
- Ei bine, de data aceasta nu ai mai trântit uşa la intrare, te-ai aşezat încet pe canapea, de parcă urma să stai în puf, eşti mai relaxat, ai coborât tonul vocii şi ăsta e doar începutul. Vrei să-mi spui ce s-a schimbat?
- Da. Weekend-ul acesta am cunoscut pe cineva.
- Continuă...
- Am cunoscut pe cineva foarte special.
- Da, am uitat că suferi şi de acest sindrom. Bine, atunci: unde ai cunoscut această persoană specială?
- La o petrecere în aer liber organizată de firma mea. V-am ascultat sfatul şi am acceptat să ies în public. Mai mult, am şi socializat.
- Şi cu ce ai ajuns până la locaţia petrecerii?
- Cu maşina unui coleg, bineînţeles.
- Revin cu aceeaşi întrebare de la fiecare şedinţă: maşina ta nu funcţionează?
- Revin cu acelaşi răspuns: Funcţionează în limite decente, dar e incomodă, scoate fum şi urăsc benzinăriile!
- Povesteşte-mi despre acea persoană specială pe care ai cunoscut-o.
- Am ajuns devreme la petrecere. Defapt, am ajuns primii la petrecere pentru că noi trebuia să aranjăm mesele pentru picnic, grătarele, scaunele şi toate cele. După un timp, au început să vină şi ceilalţi colegi. Au venit 10, 20, 30, apoi a început să-mi fie teamă. Simţeam că mă sufoc în marea aceea de oameni, voiam doar să scap mai repede. Am început să fug spre parcare, pentru că nu-mi mai puteam stăpâni lacrimile. Simţeam că toţi râd de mine pentru că nu am venit cu maşina mea la petrecere.
- Toţi de la petrecere veniseră cu maşinile personale?
- Nu, nu cred. Am văzut că unii au venit chiar şi cu taxi-urile. După cum spuneam, mă îndreptam repede spre parcare când am văzut-o pe ea la volanul unei maşini. Era încântătoare. Avea un look modern, dar totuşi rafinat şi elegant. Părea obişnuită, normală, dar eu ştiam, simţeam că e ceva special la ea. Era ceva ce-mi gâdila simţurile, ce trezea în mine o poftă ciudată de a o atinge. M-a văzut cum mă holbam insistent la ea - pentru că asta făceam, doamna doctor, mă holbam la ea de vreo 5 minute- şi m-a chemat lângă ea. Ei, atunci am simţit că explodez de plăcere cân...
- Domnule Petru, vă rog, aveţi grijă la limbaj.
- Când i-am simţit pielea catifelată mângâindu-mi coapsele. Când sunetele scoase îmi încântau auzul. Ochii îmi sclipeau la vederea acelor forme curbate îmbrăcate în nişte culori vii, atrăgătoare. O chema Auris, un nume ca de zeiţă. Ştiam că ea este aleasa. Ştiam, doamna doctor, că ea îmi va fi alături de acum înainte.
- Şi dacă pentru ea, tu nu erai alesul?
- Cum să nu fiu eu alesul...doar aş fi plătit pentru ea!?
- Ei asta e culmea! Dumneavoastră credeţi că toate femeile sunt de vânzare?
- Ce femei, doamnă, eu vorbesc de maşina acelei domnişoare, un hibrid superb de la Toyota. Am rugat-o pe fata de la volan să mă lase să o conduc pentru câteva minute, dar a început să strige că sunt un ciudat şi să ies din maşina ei. Am încercat să îi explic că Auris mă chemase, dar nu voia să înţeleagă. Am plecat de la petrecere direct la o reprezentanţă auto de la Toyota şi mi-am cumpărat o Auris numai pentru mine. Am condus-o chiar eu până acasă, doamna doctor.

- Şi cu maşina pe care o aveaţi în garaj ce aţi făcut?
- Am dat-o la fier vechi.
- Aţi dat o maşină de 50 000 de Euro la fier vechi pentru a face loc unui hibrid?
- Doamnă, cred că nu m-aţi ascultat până acum. La volanul acelei maşini mă simt răsfăţat, nu eu o conduc, ci ea, Auris mă conduce ca pe un cavaler din timpuri străvechi. În acel hibrid îmi permit să mă dezic de toate fricile date de societatea aceasta a discriminărilor făţişe. Sunt un alt om. Mă controlez, îmi stăpânesc fobiile şi simt că fac parte din ceva mai bun. Este o dublă emoţie: aceea de a conştientiza binele făcut lumii înconjurătoare prin tehnologia modernă a maşinii şi aceea de a te simţi respectat, în largul tău, răsfăţat la volan.
- Domnule Petru, cred că trebuie să mărim numărul şedinţelor la trei pe săptămână.