În gară (1)

Duhnea a băutură și a pișat. Frigul îi înghețase orice gând bun și îi înroșise toată fața. Arăta, acum, ca un  circar beat de pe altă  planetă. Haina roșie încheiată până sus și pantofii maro cu două numere mai mari accentuau look-ul de boschetar sexy care ascunde, adânc-adânc în sufletul lui, povestea de dragoste la care tânjesc toate obsedatele. Cu toate astea, Samuel rămânea un simplu scriitor străin aterizat dintr-o ironică lovitură a sorții în Gara de Nord din marele București City. 
- I'm sorry, Mr. Samuel, the train has been delayed!
- Oh, yes. I have to pee.
- There is a toilet near by, would you like me to take you there?
- No, I will find it myself.
Și a găsit-o, 20 de minute mai târziu  în spatele unui tren ieșit de mult din funcțiune. Înțelegea acum persistența mirosului de urină ce învăluia mai mult de jumătate din gară. Când văzu că i s-au alăturat mai mult de doi colegi la toaleta ecologică, simți nevoia să se retragă.
Era, totuși, ceva în acea atmosferă de mascaradă lugubră în care femei cu fuste lungi își dezveleau copiii în frig pentru a cerși atenție și milă, în care bărbați la patru ace se purtau galant indiferent de împrejurimi, în care tinerii îmbrăcați americănește se sărutau pornografic pe fundalul zgomotos al trenurilor și-n care femeile, dezgolite de orice demnitate, își etalau finețea scuipând semințe la întrecere. Cu o figură contemplativă, Samuel fu întrerupt de un cerșetor.
- Nene, ai un leu?
Samuel se uită la fetița murdară și zâmbi.
- Nene, ai un leu?
Neștiind o boabă de română, Samuel îi zâmbi din nou.
- Ce te uiți așa la mine, urâtule, ai un leu sau nu?
Fetița părea că se încruntă, așa că Samuel scoase o bomboană din buzunar și i-o întinse.
- Așa vezi, să-ți trăiască familia, nene, dar un leu n-ai?
John, asistentul personal al lui Samuel, se grăbi să-l salveze din situația relativ inconfortabilă.
- The train has arrived. We should hurry.
Samuel făcu un pas către ușa trenului și se opri.