marți, 21 aprilie 2009

Lume nebună

Trebuie să scriu, simt nevoia să scriu trebuie să scriu... să scriu, acum, aici sau oriunde. Aș vrea să vorbesc, dar nu am cu cine (e 02.05). Crezi că mie mi-e ușor să scriu ce gândesc acum și ieri și mâine? Atunci ești prost!
Oamenii nu-și mai lasă unghiile de la picioare să crească în schimbul a două minute de liniște, nu-și mai sărută persoana de lângă dimineața, nu-ți mai întorc zâmbetul într-o zi cu soare de...orice lună, nu-ți mai cântă bună dimineața la 00.01, nu se mai joacă cu tine, nu-ți mai aruncă priviri pe furiș, nu știu ce e aia rușine, nu mai cântă, nu mai ascultă, nu mai tac. Acum oamenii aleargă, se opresc și uită să respire, nu mai respiră,înțelegi? mă înțelegi? nu mai respiră, doar se uită la tine cu fețele lor plictisite și fără niciun fel de expresivitate, se uită la/prin tine și parcă așteaptă ceva,așteaptă să faci ceva,așteaptă ziua în care se vor simți bine,cred că tu le poți da așa ceva, că poți să stai și să îi asculți de fiecare dată când ei au nevoie, că le poți oferi totul fără să aștepți nimic în schimb. Dar tu ce le oferi? minciuni, povești obscene cu Scufița Roșie și Cenușăreasa - mai mult îi sperii. Îi sperii cu tine. Alții gândesc prea mult. Să îți spun ceva despre cei care gândesc prea mult.Ei sunt cei care își dau seama, după multe nopți nedormite, că ziua de mâine nu mai are niciun rost. adică, de ce mai există ziua de mâine dacă nici azi,nici ieri, nici alaltăieri nu m-am simțit bine? cu ce va fi ziua de mâine diferită? Concluzie: cu nimic. atunci de ce să mă mai chinui? Nu mă pot nici sinucide, ar fi ... o lume nebună, aș fi nebun/ă. mi-ar fi scârbă de mine, nu m-aș mai simți. Sunt alții care nu se gândesc la nimic ore în șir, după cum se poate vedea și în cazul de față. mint, nu se vede... Nu e greu. Nu e nebunie. Nu ai nevoie de antrenament. Nu te gândești la ce ai făcut în acea zi, nu te gândești la ce va fi mâine,nnu te gândești că alții gândesc și gândesc prost, că alții există și există prost, că alții te iubesc dar nu au pe cine. Fiecare creatură e menită să moară singură. Fiecare corcitură e menită să își ocupe poziția de ființă cu funcții în groapa asta de ciocolată cu ceapă. Ai mâncat vreodată ciocolată cu ceapă? De ce nu a fabricat niciodată nimeni ciocolată cu ceapă? Fiecare postare nefinalizată își are rostul. Fiecare față familiară din orașul ăsta mic se transformă în personaj de agonie în care sentimentul predominant e dorința de tăcere și frica de liniște. Ți-am spus vreodată de ce îmi e cel mai frică? De liniște. Prefer să trăiesc cu o tarantulă în casă decât să mă trezesc într-o zi că am epuizat toate subiectele de discuție. Nu vreau să mă apuc să vorbesc de meciuri de fotbal, de vreme sau de politică. Nu-mi pasă cine s-a calificat la Eurovision.
Azi sincer vroiam să scriu despre inutilitatea omului pe pământ, dar nu.
La mulți ani!

3 comentarii:

Verdeaţă spunea...

Ouff... in fiecare rand parca m-am citit pe mine. Exist prost, traiesc prost, iubesc ... prost. Dimineata nu mai exista, cuget ore in sir ca sa realizez ca de fapt viata nu are rost [traita dupa plan]... ouff..

Joc de nuanţe spunea...

asta chiar e o scriere în care oricine se poate regăsi cu uşurinţă - mă rog, oricine, mai de grabă, orice om care gândeşte.
faza cu exist prost mi se pare foarte familiară. mă duce cu gândul la un citat "ca să îţi dai seama că eşti prost, trebuie totuşi să te ducă mintea." de aceea niciun prost nu-şi poate conştientiza lipsa de materie cenuşie. anzway, nice reading you. :)

Nicoleta spunea...

Multumesc fetelor:*