Tu

Acum ştiu!!!
E părul, mâinile, picioarele, posteriorul, unghiile, faţa, ochii, nasul, urechile, sânii, cerceii, gustul la haine, hainele, lenjeria, culoarea camerei mele, zâmbetul, buzele, limba, mintea, imperfecţiunile, simplitatea, creaţiile mele, temele, tocilara din mine, gustul buzelor, ochelarii, felul în care mă strâmb...eu. Urăşti tot, le urăşti pe toate, pe fiecare în parte. urăşti mai rău decât urăsc eu dimineţile de luni. ai ajuns să mă urăşti mai rău decât urăşte un alcoolic băutura.
mă, ar fi trist dacă nu ţi-aş împărtăşi sentimentul. la bine şi la rău până voi scrie o altă poezie. vreau şi eu să scriu porcării. vreau şi eu să stau o oră ca să găsesc cuvântul hoţ care îi va da pe toţi pe spate. vreau să devin piţipoancă. vreau să spoiesc toate oglinzile din oraş cu rujul meu roz şi creionul mei de ochi albastru. vreau să mă uit la tine şi tu să ai privirea în altă parte. vreau să îşi baţi joc de mine. vreau să mă refuzi. vreau să-mi aduci ciocolată. de ce nu-mi mai aduci ciocolată? de ce nu mai vorbeşti cu mine? vreau ciocolată. vreau să fii eu pentru 2 ore. vreau să vezi cum e să nu te gândeşti la nimic pentru câteva ore. vreau să fii păpuşarul meu ucigaş. vreau să te-nvârţi în jurul subiectului 3 ore. vreau să te plictiseşti. vreau să mă joc. vrei să ne jucăm?
- hai să ne jucăm
- ce vrei să ne jucăm?
- hai să ne jucăm de-a oameni
- nu ştiu jocul ăsta
- e uşor, trebuie doar să fii o scorpie
- a, păi cred că deja am câştigat...

Eu

Vreau iar să scriu, dar de data asta vreau să-ţi scriu ţie, din nou. Probabil timiditatea din veşnicul meu zâmbet tâmp ţi-e acum străină. Înainte îţi dădeai imediat seama ce simţeam şi râdeai, da!, îmi râdeai prosteşte. Dar nu mă deranja. îmi plăcea, îmi plăcea tot ce era legat de tine. Hmm... mă trezeam cu tine, adormeam cu tine, mâncam cu tine, vorbeam cu tine, zâmbeam cu tine, eram frumoasă pentru tine, eram frumoasă cu tine, respiram cu tine, cântam cu tine, mâncam ciocolată cu tine. Tu, un omuleţ, eu, un omuleţ. Vezi? Eram perfecţi! Mai vreau să te văd odată, mai vreau să-ţi simt o singură dată ochii privindu-mi buzele, vreau...vreau să te uit. Mâine te uit!

Lume nebună

Trebuie să scriu, simt nevoia să scriu trebuie să scriu... să scriu, acum, aici sau oriunde. Aș vrea să vorbesc, dar nu am cu cine (e 02.05). Crezi că mie mi-e ușor să scriu ce gândesc acum și ieri și mâine? Atunci ești prost!
Oamenii nu-și mai lasă unghiile de la picioare să crească în schimbul a două minute de liniște, nu-și mai sărută persoana de lângă dimineața, nu-ți mai întorc zâmbetul într-o zi cu soare de...orice lună, nu-ți mai cântă bună dimineața la 00.01, nu se mai joacă cu tine, nu-ți mai aruncă priviri pe furiș, nu știu ce e aia rușine, nu mai cântă, nu mai ascultă, nu mai tac. Acum oamenii aleargă, se opresc și uită să respire, nu mai respiră,înțelegi? mă înțelegi? nu mai respiră, doar se uită la tine cu fețele lor plictisite și fără niciun fel de expresivitate, se uită la/prin tine și parcă așteaptă ceva,așteaptă să faci ceva,așteaptă ziua în care se vor simți bine,cred că tu le poți da așa ceva, că poți să stai și să îi asculți de fiecare dată când ei au nevoie, că le poți oferi totul fără să aștepți nimic în schimb. Dar tu ce le oferi? minciuni, povești obscene cu Scufița Roșie și Cenușăreasa - mai mult îi sperii. Îi sperii cu tine. Alții gândesc prea mult. Să îți spun ceva despre cei care gândesc prea mult.Ei sunt cei care își dau seama, după multe nopți nedormite, că ziua de mâine nu mai are niciun rost. adică, de ce mai există ziua de mâine dacă nici azi,nici ieri, nici alaltăieri nu m-am simțit bine? cu ce va fi ziua de mâine diferită? Concluzie: cu nimic. atunci de ce să mă mai chinui? Nu mă pot nici sinucide, ar fi ... o lume nebună, aș fi nebun/ă. mi-ar fi scârbă de mine, nu m-aș mai simți. Sunt alții care nu se gândesc la nimic ore în șir, după cum se poate vedea și în cazul de față. mint, nu se vede... Nu e greu. Nu e nebunie. Nu ai nevoie de antrenament. Nu te gândești la ce ai făcut în acea zi, nu te gândești la ce va fi mâine,nnu te gândești că alții gândesc și gândesc prost, că alții există și există prost, că alții te iubesc dar nu au pe cine. Fiecare creatură e menită să moară singură. Fiecare corcitură e menită să își ocupe poziția de ființă cu funcții în groapa asta de ciocolată cu ceapă. Ai mâncat vreodată ciocolată cu ceapă? De ce nu a fabricat niciodată nimeni ciocolată cu ceapă? Fiecare postare nefinalizată își are rostul. Fiecare față familiară din orașul ăsta mic se transformă în personaj de agonie în care sentimentul predominant e dorința de tăcere și frica de liniște. Ți-am spus vreodată de ce îmi e cel mai frică? De liniște. Prefer să trăiesc cu o tarantulă în casă decât să mă trezesc într-o zi că am epuizat toate subiectele de discuție. Nu vreau să mă apuc să vorbesc de meciuri de fotbal, de vreme sau de politică. Nu-mi pasă cine s-a calificat la Eurovision.
Azi sincer vroiam să scriu despre inutilitatea omului pe pământ, dar nu.
La mulți ani!

Suferim

Eu sunt Iona!

Cine sunt? Păi sunt, sunt dragă, sunt. Sunt Io, un Iona mai modern. Eu nu am nevoie de un peşte, eu am România, eu nu am nevoie de un al doilea peşte, am Vâlcea. Ce să mai vorbim de un al treilea ... Deja problemele existenţiale ale generaţiei mele sunt principalul motiv de conversaţie. Nu o să auzi doi tineri vorbind de un Iona autentic a la Marin Sorescu, ci doar de unu căruia i se spune Iona. "Cine mă, Iona? Da mă da, Iona. N-ai auzit că şi-a luat maşină nouă?". Şi cam aşa si eu.
Mă trezesc dimineaţa într-o burtă roz acoperită de postere, în patul cu buline viu colorate, un televizor şi neschimbatul/banalul/dependentul calculator. Sunt însă un Iona care nu mănâncă dimineaţa, care la prânz cerşeşte mâncare şi care seara se hotărăşte dacă pe ziua de azi ţine sau nu post. Ai injurat azi? Păi cam da. Mult? Păi cam da. Atunci ia draga mea şi mănâncă nişte carne.(să se sublinieze că asta e...în zilele de post). Peştişorii mei din acvariu s-au metamorfozat în prieteni care uită că exist, deşi stau exact in dreapta lor. Astea sunt detalii despre care un Iona autentic ar spune că mai trebuie cizelate, mai trebuie gândite şi regândite şi ... rescrise, într-un final. O să las un pic din acel Iona autentic pe care l-am tot invocat, şi o să spun, o să şoptesc mai exact un joc. Cum toată ziua mă joc, cum l-am cunoscut pe el dintr-un joc, cum am transformat mersul într-un joc, aerul, laptele, jucăriile, păpuşile, lumânările din gura peştelui, cum toate au devenit jocuri originale, create şi supuse, aşa sunt şi cuvintele...jocuri. Un joc e şi "ventuză". Ne jucăm de-a ventuzele? Hai, hai să ne jucăm de-a ventuzele. Începi tu? Încep eu, deşi nu ştiu regulile. Reguli? Vrei reguli? Nu toate jocurile au reguli? Ba da. Bine. Regulă: Cine se metamorfozează primul într-un om mort, caştigă.

Cronologie


Ceva nou în viaţa noastră?
Da! ar fi unii tentaţi să
spună
Ce? ar fi alţii tentaţi
să întrebe
- Cenaclu literar
Unde? Când? Cine? De la cine?


Istorie:
Marţi, 31.03.09 doamna dirigintă Mănescu Luminiţa informa
- Heliana, Nicoleta, vineri, 03.04.09
ora 16.oo
Biblioteca Ion Creangă, Bucureşti,
Cenaclu literar
organizatori: Octavian Soviany şi Constantin Abăluţă.
vreţi?
Noi:
- Hmmm...DAAAAAAAAAAAA
- Bine, să vă informaţi părinţii
!!!

miercuri, joi
emoţii
extaz
bagaje peste bagaje
Heliana: - Nico, ţi-ai luat periuţa de dinţi?
- Cred, sper, că da. unde stăm?
- la unchimeo, Radu!

vineri
dimineaţa
trezirea la ora 6.00
treburile de dimineaţă. îmbrăcat. mers în centru. sincronizare perfectă
ora de plecare s-a schimbat de la 8.00 la 9.00
- motive necunoscute -
ne luăm la revedere de la oraş
şi mergem, da, mergem,
la capitală!
drumul? greu drumul
Heliana: Punga, vreau pungaaaa
Nico: Mai repede, mai repede, uscat, vreau uscat!
Dom'le Bucureşti, păzea că venim.
şi-am venit!
ne aştepta cu braţele deschie, 17 perechi de braţe chiar
- ale cunoscuţilor constructori de drumuri
leneşi, bătuţi de soare
şi de soartă
crudă soartă. şi să nu uităm plăcuţa: BUCUREŞTI
şi aţi ajuns unde?
păi domnul drăguţ care trebuia să ne ducă până la unchiul Helianei ne-a lăsat
în Gara de Nord
şi?
şi
şi l-am sunat pe domnu' Radu
- care sincer, mai mult
ne-a încurcat şi ne-a descurcat şi ne-a trimis undeva pe strada Virgiliu
bine... staţia Virgiliu? Unde e?
şi lumea spunea: :-??( nu ştiu)
-dar, Heliana, unde trebuie să ajungem mai exact?
Strada Berzei nr. 50
şi caută şi caută şi caută
şi-am găsit
ABUZ DE CONJUNCŢIA şi
E o casă simpatică, modestă, în mijlocului Bucureştiului
în care trăiesc doi vârstnici foarte simpatici
ospitalieri şi cărora le mulţumim că ne-au găzduit!
Pentru a ajunge la Biblioteca Ion Creangă am cerut ajutorul fratelui meu
student în primul an la telecomunicaţii - şi tot degeaba!!!!
am căutat, am căutat, dar da! am căutat biblioteca o perioadă
semnificativă de timp
dar am ajuns la timp să aflăm că s-a mutat locaţia şi că trebuie să mergem
la o altă bibliotecă
de data aceasta la Biblioteca Metropolitană Sadoveanu
(o doamnă drăguţă ne-a condus)


şi în sfârşit, am ajuns
ne-am prezentat:
de unde suntem
de unde am aflat de acest cenaclu
ce aşteptări avem de la acest atelier/cenaclu/întrunire
de când scriem
cum ne numim
????
aşa am aflat că suntem printre cei mai tineri.


ne-au fost citite poezii din Ofelia Prodan şi Daniel D. Marin
pe un fond sonor
excesiv de liniştitor şi ce te inspiră ... fără să vrei
Am scris
despre uşă
despre lumânare
despre verbul a se scărpina
sau a fugi
sau a cădea.
şi-am scris poezie cu titlul
Un bărbat şi o femeie absolut albi


apoi ei, Octavian Soviany şi Constantin Abăluţă
au selecţionat vreo 7-8 poezii
din aproximativ 20
prin + şi -
printre cele 8 au fost şi:

Heliana:

Cădem în sus

avalanşa scarpină muntele emoţiilor mele,
dar n-o simţeam.
vedeam doar cum pe retină se scurgea tempera albastră, apoi albă
şi irisul mocnea ca o lumânare -
ţinută cu fundul în sus.
feţe schimonosite în cenuşă.
sadic! fardul prăfos îngheţase pe obrazul fin al magazinului
de deasupra căruia un horn făcea cu ochiul. îndrăzneţ.
flatarea!
doamne, de-aş ajunge la timp
ca să nu se închidă
uşa de porţelan...

Un bărbat şi o femeie absolut albi

îi simţeai calzi, dar erau de sticlă şi sufletul lor era berea.
zvăpăiau bulele de acid în ei. congelator.
bărbat înalt - femeie mincinoasă,
de ce aveţi ambalajul lăptos?
pe marginea căii lactee s-a construit un etaj deasupra raiului.
la intrare nu e nimeni. la ieşire sunteţi voi.

Nicoleta:

Ne jucăm

Ne jucăm de-a feţele lumânărilor
miroase-a tămâie
lângă ochiul tău de mort e uşa
a fi sau a nu fugi?
Ne jucăm de-a oameni libidinoşi
Regulă:
- e rândul tău să mă scarpini pe spate



Un bărbat şi o femeie absolut albi

Eu-femeie, tu-bărbat, eu-îndrăgostită, tu-bărbat
mi-aş atinge vârful nasului cu degetul arătător
nu ai observa
Refuzi buze dulci, dar îmi oferi tutun
deci
Eu-sirop de fructe, tu-bere, eu-tocuri, tu-bocanci
Când laptele va avea gust de mine
Sa fugi!

Discuţie în particular cu domnul Soviany
- doamna Mănescu vă transmite salutări
- şi eu, de asemenea
- sunteţi invitat pe 25 aprilie la noi, în Vâlcea, la un cenaclu itinerant
- în ce zi cade?
- sâmbăta
- bine, vin
- ne bucurăm!
- apropo, care din voi e prietenă cu fiul meu?
- Eu, zise Heliana


Plimbări prin Bcureşti
străzi prin care nu am fost niciodată
feţe străine
oameni trişti
nepăsători
libidinoşi, da! libidinoşi...

Sâmbătă: Întoarcerea acasă

Luni la şcoală le-am povestit colegilor detaliat
(din păcate Heliana nu a putut veni, probleme de sănătate :( )
şi am fost provocaţi să scriem toţi propriile noastre poezii
au ieşit nişte creaţii destul de interesante
şi rog toţi colegii să îşi scrie
cu acest prilej
poezia
pe blog.
eu o scriu aici

Zero e o cifră

Dormitor îngust
Demnitate zero
Femeie fiind, îţi permit măgăriile şi mă supun
semnându-te bărbat, te văd
scărpinându-ţi organele, singurele organe funcţionabile încă
arunci în mine dulciuri
şi simt
dragă
îţi simt lumânarea arzând în tine
ţi-am astupat găurile
cu vocea-mi răguşită . . .


N.B. Dorim să mulţumim doamnei diriginte Mănescu Luminiţa pentru că ne-a anunţat şi ne-a mobilizat pentru un asemenea eveniment.