vineri, 29 noiembrie 2013

Ne combinăm prin blogosferă?

       Penultima probă din SuperBlog 2013 ne îndeamnă să ieșim din fanteziile și ficțiunile celorlalte articole și să vorbim despre puterea parteneriatului în blogosferă, un concept destul de nou pentru mine. 
      Am început acest blog la insistențele profesoarei mele de română din liceu. M-am apropiat foarte mult de el, pot spune chiar că am devenit parteneri de nădejde în toate acele nopți nedormite în care imaginația pompa cuvinte spre tastatură. Nu am privit niciodată spre exterior: eram doar eu și blogul meu, fără alte priviri în blogosferă. Sincer, cea mai apropiată formă de parteneriat pe care am realizat-o vreodată a fost continuarea unui articol de tip Leapșă al cărui scop era unul pur informativ și de amuzament. Și, bineînțeles, neuitatul Blogroll - Pe cine citesc - care se afla în partea dreaptă a blogului și în care se regăseau câteva nume de bloggeri și linkuri către blogurile lor. Aceștia puteau să mă aibă sau nu în lista lor de bloguri pe care le urmăresc. Din păcate am șters această rubrică cu mult timp în urmă din cauza modificărilor de design pe care le-am făcut blogului. Știu că aș fi putut reface lista, dar am preferat să păstrez scrierile numai pentru mine, să fie un jurnal la care persoanele cunoscute să nu aibă acces prea ușor. Și acest lucru s-a schimbat, acum 3 luni când m-am hotărât că vreau mai mult decât anonimat, vreau vizibilitate și critici.
          Într-o încercare nebunească de a-mi extinde orizontul blogosferic, m-am înscris la SuperBlog 2013. Ei bine, aici am aflat ce înseamnă un parteneriat și cum poate fi el onorat de către ambele părți. Fie că e vorba de un parteneriat blogger-blogger, fie că e vorba de unul blogger-insituție publică/privată, am învățat că acesta se bazează pe respect reciproc și pe promisiunea de a duce la capăt sarcinile pe care fiecare trebuie să le îndeplinească. Am văzut de ce este nevoie de un parteneriat cu o instituție de genul www.RadioLynx.ro, care nu numai că îți sporește vizibilitatea în afara concursului, dar le oferă și participanților o perspectivă mai concretă asupra anumitor aspecte din cerințele probelor. Sau cum un site de tipul www.toateblogurile.ro trebuie să fie prezent în lista ta de parteneri atunci când realizezi un concurs de o asemenea amploare. Utilitatea acestor asocieri, indiferent de cantitatea beneficiilor pe care o primești sau o dăruiești, este vizibilă atât în numărul tot mai mare de participanți, precum și în modul prin care aceștia se raportează la concurs: superbloggerii din acest an par a fi mai degrabă niște parteneri în această competiție, decât simpli concurenți. Legăturile realizate de-a lungul celor două luni atât pe grupul de pe Facebook cât și în afara acestuia au fost mult mai strânse, reușind parcă să depășească spiritul competititv. 
         În această ediție a Superblog 2013 s-a simțit mai mult prezența partenerilor de tipul instituțiilor mass-media și a companiilor, decât a bloggerilor parteneri formați din concurenții edițiilor anterioare. Singura care a fost mai activă în desfășurarea obișnuită a competiției a fost Sorana Bordas, câștigătoare a locului I în Spring SuperBlog 2013 cu blogul www.Irealia.eu. Ca partener blogger, Sorana a oferit concursului mai mult decât o poză pe blogul personal, susținând și oferind sfaturi la nevoie participanților.
       Parteneriatele între mai multe părți par a fi, uneori, o variantă mai optimă decât acelea între doi bloggeri. Mergând pe principiul ,,unde-s mulți puterea crește”, am învâțat că avantajele pe care ți le oferă un parteneriat pot depăși uneori așteptările și îți pot oferi nu numai o vizibilitate sporită, dar le oferă cititorilor tăi fideli posibilitatea de a descoperi atât alți bloggeri talentați, cât și instituții folositoare.
        Teoretic, nu pot explica și nu știu cum funcționează un parteneriat  cu SuperBlog decât din ce am văzut din exterior. Pot spune doar că aștept cu nerăbdare să devin partener blogger al acestei competiții și să îmi dezvolt calitățile de partener.

miercuri, 27 noiembrie 2013

Cadou de aniversare

Iubitul meu,
Ți-am scris de multe ori, fără să-mi dau seama că tu m-ai inspirat. De patru ani îmi ești aproape și mă iubești necondiționat. Ai apărut în viața mea într-o perioadă în care inima îmi plângea de durere, iar speranța se stingea cu fiecare apus de soare. M-ai ridicat de jos zâmbind, m-ai luat în brațe și nu mi-ai mai dat drumul.
Sentimentele ți se citeau pe față, gesturile îți trădau gândurile iar cuvintele erau nu ale unui bărbat, ci ale unui puști din clasa a V-a. 
Mă priveai de sus până jos și înapoi și îmi șopteai mereu că vrei ceva de la mine. 
 - Ce e? Îți spuneam eu, prefăcându-mă neștiutoare.
 - Vreau ceva de la tine! Îmi spuneai, zâmbind.
 - Ce vrei?
 - Vreau să zâmbești numai pentru mine.
Mă făceai să râd de fiecare dată. Erau numai vorbe dulci, iar eu le luam ca atare și nu încercam să văd nimic dicolo de ele. Doar mai târziu, înaintând în relație, am înțeles cât de multe lucruri îmi cereai prin acele vorbe dulci. Îmi cereai fericirea, îmi cereai ca tu să devii universul meu, îmi cereai să te las în sufletul meu, pentru a-l putea repara de rănile produse cu mult timp în urmă.
Ai devenit pentru mine mai mult decât un iubit, mai mult decât un partener, ai devenit un model, un prieten și un confident de încredere care-mi oferă mereu cele mai bune cuvinte și care mă iartă atunci când sunt prea leneșă sau prea supărată. Iar acum, când se împlinesc aproape patru ani de relație frumoasă, încerc să găsesc cadoul care să reflecte cu adevărat iubirea și respectul ce ți-l port în inimă și-n minte.Vreau un cadou elegant și finuț  potrivit personalității tale marcante și care să îți amintească mereu de ziua aceasta perfectă în care noi aniversăm patru ani. L-am căutat îndelung și l-am găsit în colectia „Citate motivaționale cu cristale Swarovski”de la LuxuryGifts.ro. Uitându-mă prin pozele cu acele bijuterii extraordinare, am găsit una care se potrivește perfect cu ideea mea de cadou pentru ziua noastră:
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=623538667704460&set=a.623536801037980.1073741828.125276034197395&type=3&theater
,,Te iubesc pentru ceea e sunt eu când sunt în preajma ta.” Te iubesc pentru ceea ce am devenit de când tu ai apărut în viața mea. Te iubesc pentru fiecare zi în care m-am trezit alături de tine. Te iubesc pentru fiecare gest, pentru fiecare cadou și mai ales pentru fiecare cuvând dulce spus în momentele crunte de ceartă în care orgoliul nu mă lăsa să renunț. M-ai iertat atunci când te-am mințit, m-ai șters pe păr atunci când eram prea obosită, m-ai dezbrăcat atunci când am adormit imediat ce am ajuns acasă, m-ai învelit când mi-a fost frig, m-ai iubit când am fost rea și m-ai așteptat când am avut nevoie. 
,, Te iubesc pentru ceea e sunt eu când sunt în preajma ta.” Și astăzi este rândul meu să îți șoptesc ceva:

Simt iubire în fiecare por al ființei mele.
Ai dezgolit fericirea în forma ei cea mai frumoasă,
și m-ai învelit cu ea. I-ai dat cele mai îndrăznețe culori, ai tăiat-o, ai modelat-o, ai reparat-o!
și astfel, te doresc. De-atâta timp îmi știi purtarea, și o-ndrăgești,
ba chiar mă ierți și mă dezveți de forme brute de tristețe. Și-acum îți cer, și eu,

șoptindu-ți îndelung: vreau să zâmbești numai pentru mine de acum și până la sfârșit!



luni, 25 noiembrie 2013

Confesiune către Moș Crăciun

 Dragă Moș Crăciun,

Am crescut acum, am 20 de ani, dar încă îmi tresare inima la auzul numelui tău. Ne cunoaștem de foarte mult timp: pentru câțiva ani buni te-am bombardat cu scrisori. Eu îți ceream ultima păpușă apărută pe piață, tu îmi aduceai portocale și hăinuțe. Eu îți ceream ghetuțe negre cu dungi roșii și cu o fundiță neagră în spate, tu îmi aduceai portocale și hăinuțe. Eu îți ceream ca părinții mei să nu se mai certe, tu tot portocale și hăinuțe îmi aduceai. După un timp, am început să mă îndoiesc de abilitățile tale de Moș Crăciun. Adică, se presupune că tu ești eroul nostru, al copiilor, și totuși nu reușeai niciodată să îmi aduci ce voiam. Am fost foarte supărată pe tine. Ți-am cerut frumos să îi ții puternici și sănătoși pe cei din familia mea, dar nici asta nu ai făcut. M-ai rănit, Moșule, m-ai făcut să cred că nu exiști și te-am șters din sufletul și din gândurile mele!
Dar am greșit. Exiști, acum știu asta, exiști pentru noi în sufletele noastre. Exiști în fiecare sperață, în fiecare dorință și în fiecare an, de Crăciun, ne înveselești prin propriul tău spirit. Am fost pentru mult timp, în adolescență, unul din cei Șapte drumeți sărmani ai lui Ch. Dickens. Nu-mi găseam locul, eram supărată mereu, întristam pe toată lumea din jurul meu și nu înțelegeam ce e cu mine, până în Ajunul de Crăciun din 2011 când te-am regăsit într-un volum de texte cu o încărcătură spirituală puternică:„Crăciunul în cele mai frumoase povestiri”. Am plâns la fiecare din ele, am plâns precum un copil. Am plâns de teamă, pentru că simțeam cum credința mea în tine revenea în sufletul meu trist. Sentimente vii, dorințe de mult uitate și un gând liniștitor mă făceau să zâmbesc cu lacrimi. Eram fericită, credeam într-o minune și aveam speranța unor vremuri mai bune.
Acum nu-mi mai lipsește nimic. Am tot ce-mi trebuie din punct de vedere material, singurul lucru pe care ți-l cer și o să ți-l cer toată viața mea este sănătate familiei mele. Atât, Moșule, atât vreau de la tine. De Crăciunul din acest an vreau să-ți dăruiesc eu ceva. Pe lângă această scrisoare, îți dăruiesc o poveste pe care să le-o citești nepoților tăi. E “Primul pom de Crăciun” de Henry Van Dyke, o poveste uimitoare care îți va înfrumuseța și ție dimineața de Crăciun, așa cum a înveselit-o și pe a noastră atâția ani de zile.

Crăciun fericit, Moșule!

duminică, 24 noiembrie 2013

Mașina visurilor noastre

  こんにちわ (Bună Ziua!)

Watashiwa (eu sunt) Nicoleta, Ambasadorul concursului Dream Car Art Contest de anul acesta realizat de Toyota și am un anunț foarte important de făcut:
Căutăm și anul acesta copii talentați care desenează din plăcere și jonglează cu imaginația, pentru a ne încânta cu lucrări fascinante despre mașina visurilor lor, despre modul în care ei văd viitoarele mijloace de transport. Dragi părinți, vă îndemnăm cu plăcere și siguranță să vă înscrieți micuții talentați la concurs, pentru că ,,desenul este o modalitate de a gândi” (Edgar Degas), este o modalitate de exprimare liberă ce dezvoltă intelectul și imaginația copiilor în multe feluri. Dragi copii, vă îndemnăm să vă lăsați gândurile să fugă în viitor și să furați cele mai bune idei de acolo, pentru a le desena mai apoi pe o coală albă. Premiile sunt pe măsură, satisfacția este mare și distracția este la ea acasă.
Astfel, vă îndemn să citiți cu atenție:

Hai, copii, cu mic cu mare
Vă-ndemn iarăși la visare!
O mașină de-ați avea
Oare cum ar arăta?
Mare, mică, frumușică
Scundă, înaltă, urâțică
Fără portbagaj o fi
Și cu scaune hazli.
Urechiușe poate avea,
Sau aripi pentru-a zbura.
Oricum v-ați imagina,
Mașina de ne-o-ncânta,
Desenul îl vom trimite
În Japonia iute iute
Mai apoi pentru a vedea
Dacă premiul veți câștiga.
Și dacă așa va fi,
Premiul de îl veți primi,
O vacanță veți avea
Tocmai în Japonia.
Hai, atunci, de vă înscrieți
Chiar aici dacă doriți
Și Toyota vă va da
Multe premii pe măsura
Mașinilor desenate,
Capodopere de artă.


miercuri, 20 noiembrie 2013

Ce purtăm și cum purtăm la primul interviu

Am 20 de ani și o pasiune: beauty and fashion. Sunt tânără, sunt studentă și iubesc frumosul. Știu să apreciez o piesă vestimentară de calitate, știu ce mi se potrivește și, de curând, am descoperit și stilul meu: eleganță și simplitate. Eleganța și rafinețea unei femei stă în simplitatea prin care ea reușește să se înconjoare numai cu lucrurile ce o avantajează, lucrurile ce îi pun cel mai bine trăsăturile în valoare. Fie că e vorba de o rochie, de bijuterii, sau de o geantă de mână, caut mereu ca obiectul ales să fie de calitate. 

***

De curând, am mers la primul meu interviu.  Emoțiile au fost copleșitoare iar întrebările nesfârșite: Ce o să port? Ce o să mă întrebe? Cum trebuie să stau pe scaun? Cum trebuie să salut? Ce o să port? Bineînțeles, principala problemă era vestimentația: cu ce trebuie să te îmbraci la un interviu. În cele câteva zile câte îmi mai rămăseseră până la marele eveniment, am colindat magazinele cu ținute office ore în șir, dar nu găseam nimic care să mi se potrivească, să mă reprezinte. Interviul fiind pentru un post de redactor la o revistă de modă, trebuia să arăt că știu care sunt ultimele tendințe, care este look-ul potrivit pentru un astfel de eveniment și ce fel de outfit îmi scoate în evidență trăsăturile feminine. Căutarea era pe cât de obositoare pe atât de dezamăgitoare. Se apropia ziua interviului iar eu încă nu îmi alesesem ținuta.
M-am apropiat, încet, de dulap și l-am deschis cu o forță atât de puternică, de parcă el ar fi fost ultima mea speranță, firul pe care stătea agățat viitorul meu job. Am început să caut printre haine, fără să știu exact spre ce mă îndrept. Nimic. Am tras aer în piept de două ori și am încercat să analizez situația: interviu. formal. elegant. totuși chic. Apoi am realizat, știam exact ce vreau: vreau o cămașă albă, simplă, dintr-un material lejer și ușor de călcat, vreau o fustă neagră, dar care să mă reprezinte, vreau niște botine cu toc mic, pentru că e totuși toamnă și mai vreau o pereche de dresuri. Aveam toate astea, pentru că am mai avut nevoie de ele pentru diferite prezentări la facultate. În plus, combinate cu alte piese vestimentare, arată foarte stylish. Aceasta este ținuta completă:

Mi-am pregătit hainele cu o seară înainte. Mi-am călcat cămașa cu noul meu Fier de călcat de la Bosch TDA503001P Sensixx'x DA50 care arată și el foarte elegant în negru și roșu. Îmi place să folosesc numai produse electrocasnice de calitate pentru hainele mele la care țin nespus de mult. De aceea am ales un fier de călcat de la Bosch achiziționat de pe Marketonline.ro, site cu renume și istorie în vânzarea de produse eltronice de calitate.  În cele din urmă am făcut o impresie bună, zic eu. Încă nu am primit răspunsul la interviu, dar am fost extrem de complimentată pentru ținuta mea black and white impecabilă și simplă.
În timpul interviului redactorul șef de la revista respectivă m-a întrebat ce cred eu că face o ținută să fie impecabilă.
I-am spus că nu sunt importante numai brandul hainelor, cât de stylish sunt sau cât costă, ci modul în care le îngrijești, modul în care le calci (pentru că uneori este o artă și ține de fiecare piesă vestimentară în parte) și mai ales atitudinea pe care o afișezi atunci când le porți. Hainele sunt mai mult decât simple piese vestimentare, ele au depășit demult rolul primitiv de a proteja împotriva frigului și au căpătat valențe importante în construcția identității oamenilor.



luni, 18 noiembrie 2013

Scrisoare

Iubita mea cu lacrimi cristaline,

Îți scriu și astăzi, așa cum am promis, despre o temă care ne-a fost legământ multe nopți în vara anului trecut.
M-ai întrebat atunci de-atâtea ori ce e pur în viața noastră, ce înseamnă #puritate și cât de sec poate deveni sufletul omului fără iubire. Și fără să-ți dai seama, draga mea, ți-ai răspuns singură la prima întrebare, pentru că cea mai reușită formă de puritate emoțională este iubirea. Jurămintele eternității, promisiunile infinitului și ale obiectelor cosmice sunt expresii ale iubirii ce leagă două suflete într-unul veșnic, ale dorințelor, ale speranțelor și ale frumuseții unei vieți trăite pentru celălalt.
Scumpa mea, omul există pentru sentimentul purității și trece în viața sa prin mai multe forme de iubire: este o iubire de mamă care se manifestă necondiționat, neîntârziat și veșnic; este o iubire de frate care nu poate fi niciodată înlocuită sau afectată în vreun fel; este o iubire divină, indiferent de cultură, care umple sufletul omului de speranță și împăcare; este o iubire de seamăn, care se manifestă prin respect și iertare; este o iubire de prieten care se bazează pe încredere, susținere și comunicare; și apoi este o iubire de suflet, care îți transformă inima într-un amalgam de sentimente vii, de nopți nedormite și gânduri nemărginite. Aceasta din urmă îți dictează existența, îți păstrează inima caldă și nu te lasă niciodată singur.

Puritatea iubirii vine din curățenia sufletului, din romantismul cuvintelor și sinceritatea vorbelor, a sfaturilor date de cei ce te înconjoară. Vezi tu, fiecare om este pur într-un fel, pentru că fiecare om iubește ceva. Diferența dintre noi este dată de modul în care reușim să fructificăm esența purității în viața de zi cu zi.
Așa cum bine ai menționat într-una din nopțile de vara trecută, există forme de puritate și în natură, însă acestea sunt foarte greu de găsit, tocmai datorită calităților remarcabile de care se bucură. Apa, în simplitatea ei, se găsește rar într-o formă pură, adică fără nitrați, ceea ce face ca subiectul discuției noastre să devină și mai intrigant: dacă o substanță atât de indispensabilă vieții omului este și nu este pură, ce se întâmplă când vorbim despre forme mai profunde ale acesteia, precum iubirea? Ei bine, ce voiam să-ți spun este că am întâlnit o companie de apă minerală (plată sau carbogazoasă), cu istorie în țara noastră, unde apa este 100% pură, adică are 0 nitrați și un gust divin. E AQUA Carpatica, un brand românesc care se mândrește cu produsele lui tocmai pentru calitățile remarcabile garantate.  Însă adevărata puritate a apei nu vine din existența sau nu a unor substanțe chimice în compoziția ei, ci din modalitatea prin care ea dă viață, hrănește, înfrumusețează ființele planetei.
După cum vezi, dragostea mea însetată de cunoaștere, am încercat să-ți explic ce e puritatea pentru mine, oferindu-ți exemple de preț, care se completează și se atrag reciproc. Iubirea și apa sunt două entități vitale pentru existența omului. Pot fi înțelese greșit, pot fi ignorate uneori, pot fi negate întru totul, dar ele există dincolo de înțelegere, ele ne țin întregi, ne țin vii și fericiți.
Astfel, închei această scrisoare care e poate puțin prea profund conturată. Dar nu te pot uita, nu pot uita nopțile noastre de vară care nu ne lăsau să dormim, nu pot uita privirile tale când încercam să-ți explic teoriile organiciste. Mi-e dor de tine, draga mea!

ti-ne pe Instagram: aquacarpatica
PS: Pentru a-ți arăta că și eu, un biet filosof bătrân, pot interacționa și interacționez pe rețelele de socializare, îți prezint un concurs pe Instagram al comunității AQUA Carpatica. Este un concurs pe gustul tău și în temă cu ,,discuția” noastră din această scrisoare: trebuie să prezinți ce înseamnă puritatea pentru tine și cum o poți surprinde în fotografii. Și pentru a-ți arăta cât însemni tu pentru mine, îți prezint și regulile concursului:


- Urmăriți compania pe Instagram: aquacarpatica
- Fotografiati sau uploadeti pe Instagram folosind hashtagul #puritate. Fotografia trebuie sa raspunda la intrebarea: ce inseamna #puritate pentru tine?
- Toate postarile poti fi urmarite cautand pe Instagram hashtag-ul #puritate, dar si pe aplicatia noastra de pe Facebook.
- Doar fotografiile uploadate in perioada 11 noiembrie – 24 noiembrie intra in concurs. Fotografiile anterioare concursului care primesc hashtag nu sunt luate in considerare.
- See more at: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica#sthash.rUIqrSoZ.dpuf
Succes, prințesa mea!

Regulile sunt:
- Urmariti-ne pe Instagram: aquacarpatica
- Fotografiati sau uploadeti pe Instagram folosind hashtagul #puritate. Fotografia trebuie sa raspunda la intrebarea: ce inseamna #puritate pentru tine?
- Toate postarile poti fi urmarite cautand pe Instagram hashtag-ul #puritate, dar si pe aplicatia noastra de pe Facebook.
- Doar fotografiile uploadate in perioada 11 noiembrie – 24 noiembrie intra in concurs. Fotografiile anterioare concursului care primesc hashtag nu sunt luate in considerare.
- See more at: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica#sthash.rUIqrSoZ.dpuf
Regulile sunt:
- Urmariti-ne pe Instagram: aquacarpatica
- Fotografiati sau uploadeti pe Instagram folosind hashtagul #puritate. Fotografia trebuie sa raspunda la intrebarea: ce inseamna #puritate pentru tine?
- Toate postarile poti fi urmarite cautand pe Instagram hashtag-ul #puritate, dar si pe aplicatia noastra de pe Facebook.
- Doar fotografiile uploadate in perioada 11 noiembrie – 24 noiembrie intra in concurs. Fotografiile anterioare concursului care primesc hashtag nu sunt luate in considerare.
- See more at: http://blog.aquacarpatica.com/concurs-instagram-puritate/aqua-carpatica#sthash.rUIqrSoZ.dpuf

vineri, 15 noiembrie 2013

Vacanța începe printr-un tur virtual

De pe canapeaua confortabilă de acasă, într-o zi de vineri, am început să-mi planific un weekend la Straja. Nimic complicat, numai eu și iubitul meu într-o locație potrivită, nu foarte scumpă, dar primitoare și caldă. Ca orice om normal, am început căutările pe Google: am scris sejur la Straja și am primit destule oferte. Cel mai interesant mi s-a părut al patrulea răspuns care era site-ul Vilei Alpin, denumit generic alpinstraja.ro.
Este genul meu de site, pentru că îți oferă toate informațiile de care ai nevoie și sunt expuse vizibil, pentru toate gusturile.
De la prima pagină îți dai seama că ai de-a face cu niște oameni serioși, care știu ce să-ți prezinte pentru  a te determina să alegi locația respectivă. Rubricile par că sunt aranjate într-o ordine aleatorie, așa că mă simt liberă să mă îndrept spre orice informație vreau.



Pentru mine, una din principalele informații care mă interesează direct este cazarea: cât costă și cum arată camerele. Sunt chestiuni de bază care influențează cel mai mult alegerea locației, pentru că trebuie să existe un raport potrivit între felul în care arată camera  și prețul acesteia. Așa că prima rubrică spre care mă îndrept este Cazare, care e destul de bine organizată și conține prețul camerelor în funcție de locuri și de perioada în care vrei să mergi și destule imagini încât să mă facă să-mi placă. Totuși, aș fi vrut mai multe poze cu băile și celelalte camere. Mi s-ar fi părut mai interesant să găsesc un filmuleț scurt care să prezinte cât mai multe camere și apartamente din vilă, ce obiecte se găsesc în acestea și cum arată băile, pentru că e destul de enervant să trebuiască să dai click pe fiecare poză în parte pentru a o vizualiza.
Pentru că tarifele sunt pe placul meu, îmi continui vizita vituală într-o rubrică cu gust, care miroase a mâncare tradițională și vin fiert: Restaurantul. Cu o capacitate de 70 de locuri, restaurantul Vilei Alpin promite mâncăruri tradiționale și îmi încântă ochiii cu imagini ale unor preparate apetisante care ne așteaptă după cinci ore de schi la Straja, telegondolă și alte plimbări. Încă salivez la pozele din dreapta! Deși aceste preparate îți captează atenția de prima dată, mi-ar fi plăcut să fie prezentat un meniu care să conțină atât numele și descrierea mâncărurilor cât și tarifele pentru fiecare. Poate, de ce nu?, și niște promoții. Restaurantul, ca local, pare destul de aranjat și confortabil, mă duce cu gândul la o masă în familie unde nu te simți niciodată singur.

Vila mă încânta din ce în ce mai tare și m-am îndreptat repede spre rubrica Despre noi, pentru a vedea cu ce altceva mă mai poate surprinde. Cred că aici am petrecut cel mai mult timp, pentru că informațiile prezentate m-au făcut efectiv să visez cu ochii deschiși la cum ar arăta un adevărat cantonament la Straja. Îmi imaginam cât de activă aș fi pe tot parcursul excursiei, cum aș fi participat la sporturi extreme  precum rafting, tiroliană, escaladă, paint ball, activități speo, toate acestea fiind organizate la cerere chiar de Vila Alpin. Mă delectam cu descrierea programului turistic, cu toate acele exerciții aplicative, excursii în țara Hațegului, vizitarea monumentelor istorice din munții Orăștiei....intrasem pe site hotărâtă să caut informații pentru un weekend, dar după ce am văzut planificarea turistică pusă la dispoziție de vilă, am început să cred că am nevoie de cel puțin șapte zile pentru a mă simți împlinită. Și, până la urmă, de ce nu? Doar merităm și noi un sejur adevărat într-o astfel de stațiune, un sejur real, nu doar unul virtual ca cel pe care tocmai îl făceam eu.
În plus, tot în această rubrică am găsit un tur virtual al Vilei Alpin foarte bine realizat care ne conduce prin restaurant, prin sala de conferințe, ne prezintă și o cameră dar și exteriorul pensiunii. Este mult mai bine prezentat decât afișarea propriu-zisă a unor poze cu aceste încăperi. Deși în Galeria foto putem vedea și elementele regăsite în turul virtual, această rubrică de fotografii are un dezavantaj: pozele trebuie deschise pe rând și nu le poți vedea consecutiv. Cred că ar fi mai bine puse într-un slide-show sau măcar să aibă un buton pentru a vedea următoarea poză.
Pe mine site-ul m-a convins de calitatea Vilei Alpin și de toate facilitățile cu care aceasta întâmpină orice doritor. Dacă și tu ești tentat de un sejur la Straja, poți să realizezi propria ta călătorie virtuală aici sau propriul tău sejur, făcând o rezervare online sau la telefon.