Sub cochilie

E gol...
Locul tău nu-mi mai zâmbeşte demult
Altcineva l-a umplut
Nu tu, un rătăcit
Un psihopat indrăgostit
De mine
De tine
De noi amândoi.
Doar gol
E locul părăsit de o stafie
Mă uit prin tine şi văd...
Mă văd pe mine
Îndrăgostită de-o imagine
O reflecţie
De tine...

...

S-ar rezolva toate
Cu sau fără dreptate
Aş ajunge iar preferata tatei
Aş creşte iar în ochii mamei.

Un singur pahar, nu mai mult
Un pahar mai am de băut
O lacrimă o să-ţi mai vărs
Şi-atât, am şi murit.

Dar nu sunt moartă
Nu sunt, sunt doar plecată
Departe? Nici eu nu ştiu
Aproape? Doar de moarte...

Alcoolul nu te face mare!!!!!!!!!!!

Acum câteva săptămâni doamna dirigintă ne-a anunţat pe noi, elevii clasei a X-a F, că vom participa la campania "Alcoolul nu te face mare!" sub sloganul "Fac ce vreau, dar știu ce fac ? "
Sperăm că vom reuşi să deschidem ochii tinerilor de vârsta noastră şi nu numai, că alcoolul este ultima soluţie, o soluţie care îţi poate crea dependenţă şi te poate face să pierzi perosanele iubite din jurul tău - prieteni, familie, şi chiar şi "aşa zişii prieteni..."
Scriem povestioare, facem poze, filmuleţe, vorbim cu cei interesaţi şi cu cei mai puţin interesaţi(avem o putere de convingere cum nici nu ţi-ai putea imagina), ce să mai, facem tot posibilul ca să te convingem că a spune NU! alcoolului este cea mai bună soluţie pentru tine şi viitorul tău.
Dacă ai nevoie de ajutor, suntem aici (la sala 35, etajul 2) pentru tine ori de câte ori ai nevoie. Nu ezita să ceri ajutorul!!!!!


Testimonial


Cred că aş putea spune STOP! Cred că aş putea spune NU! băuturii. Cred că aş putea renunţa la noii "prieteni". Dar ochii îmi sunt injectaţi de lacrimile vărsate de familie, prieteni, colegi, persoane necunoscute. Ce vă pasă vouă? Ce vă pasă de ce se întâmplă cu mine? Acum vă pasă? Prea târziu.. De ce nu v-a păsat mai devreme? Nu m-ai văzut niciodată. Nu mi-ai văzut niciodată faţa, o faţă tristă, bolnăvicioasă, spălată doar de lacrimi, ştearsă doar de... băutură.
Un sentiment de melancolie acum, după ce e prea târziu, îmi mai alină sufletul înecat în Sângele Domnului... Poate prea multe pahare din Sângele Domnului - aş putea spune. E prea târziu?
Dacă promit că nu mai beau, îmi primesc sufletul înapoi?
Dacă promit că nu o să-mi mai fac părinţii să sufere, îmi primesc prietenii înapoi?
Dacă o să mă schimb, se poate lumea schimbă odată cu mine?
Dacă o picătură de alcool mi-a pătruns în sânge, de ce acum nu mai am nicio picătură de sânge in alcool?

80 de ani

...de la înfiinţarea primului radio din România. Doamna dirigintă, împreună cu doamna profesoară de istorie ne-au dus la Muzeul de Istorie din oraş pentru a lua parte la festivitate... A fost soooooper
La radio

Vreau să ajung la radio

Să audă o ţară-ntreagă cine-s eu

Cu adevăraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat

Hei...

Nu poţi să-mi reproşezi că-mi placi... Nu-mi poate nimeni reproşa că chiar există o persoană care mă face să zâmbesc când sunt tristă, când nu mai am niciun chef de nimic, sau chiar şi atunci când sunt prea nervoasă şi totul îmi iese pe dos...
Sunt în extaz!!! Când îţi simt braţele in jurul meu, căldura ta încălzindu-mi trupul, parfumul tău imprimat în hainele mele se împreună cu al meu, inima ta care bate în acelaşi timp cu a mea, mâna ta care îmi dă firele de păr într-o parte, ochii tăi pătrunzând până în cel mai ascuns loc al minţii mele...
Ce mi-ai făcut?

De ce vrea îngerul să moară?

De ce vrea îngerul să moară?
Pentru că omul lui
L-a trădat pentru a mia oară,
Pentru că omul lui
I-a permis demonului din el să iasă.

De ce vrea îngerul să moară?
Să-şi frângă aripile,
Să-şi plângă rănile
Să-şi plece lacrimile
Şi să moară, întunericul inimii mele.

Un înger a murit astăzi
Pentru că omul lui l-a trădat
Şi a câştigat iar la loterie
Pentru că a fost promovat
Pentru că a trecut pe lângă cerşetor
Fără să-i dea pic de ajutor.

Îngerul e mort acum demult
Câte-o pană, căte-o lacrimă
Transformată în sânge negru de aramă
Şi nici aşa, fostul om al îngerului
Nu deschide ochii, nu-şi dă seama
De viaţa ce i-a luat-o înainte...

Trăiesc, trăiesc şi tot degeaba...

Câtă încredere să mai am că mă voi mai trezi mâine dimineaţă? Ce mă mai face să îmi amintesc că mâine mai e o zi? Poate doar gândul că va fi altfel...
Să vă spun, pe scurt, că lumea nu e un loc sigur, că poţi să afli aşa, într-o zi banală că mai ai de trăit decât 4 luni...Cum sună? ce faci?
Îţi trăieşti viaţa... Şi în ziua în care mori? Ieşi la un suc cu băieţii... Şi după ce mori? Mama ta te ţine-n braţe pe bancheta din spate, şi tatăl tău conduce... Unde te duc? În locul în care ţi-ai dorit tu să fii înmormântat...
Ai fost atâta timp lângă mine şi nu mi-am dat seama...
Acum e prea tărziu...
Sună atât de crud, şi totuşi e atât de adevărat...
Doamne, cred că 20 de ani e o vârstă prea fragedă...