O altă încercare de nereuşită

Ceasul nu-mi mai arată demult
ora fixă
am uitat să mă spăl pe ochi
pe dinţi-
periuţa a mucegăit de mult
Mi-e scârbă
O altă dimineaţă perfectă...!



Păsările nu mai cântă
oficial este toamnă
oficial-poate doar oficial-
merg la şcoală
aceleaşi cutii de conserve goale...
aceeaşi eu care dau
cu picioru-n ele
O altă dimineaţă perfectă!

Încercare de nereuşită

M-a trădat conştiinţa!
într-o duminică dimineaţă
mi-am amintit
că există
cafeaua, covrigul, emisiunea de la ora 8
Şi mi-am adus aminte de tine
un antipatic, un antisocial
un îngâmfat care ai uitat de ce e important:
Eu!
Încă un individ
sau mai degrabă o individă
Antipatică, antisocială
mereu cu capul în nori
Apropo de autocaracterizare...

Ştiu

Ar fi de-ajuns să-ţi spun
că ştiu
Ţi-ai da seama dacă m-ai privi
că ştiu
mi-ai vedea ochii şi n-ai vrea
să ştiu
ochii m-ar trăda, ţi-ar spune
că ştiu
aş vrea să ţip în gura mare
că ştiu
m-ai iubit şi m-ai înşelat
eu ştiu
că m-ai înşelat, m-ai înşelat
Ştiu...

Neaţa!

M-am trezit şi în dimineaţa asta...De ce? Nici eu nu ştiu...
M-am apucat să scriu şi am realizat că nu am decât o jumătate de temă, cealaltă e la Alexa, ce trist... Ar trebui să termin proza pentru un concurs dar nu am inspiraţie. Cred că trebuie să aştept weekendul... După o săptămână de şcoală(deşi ce am făcut noi nu se poate numi şcoală în adevăratul sens al cuvântului) mă simt atât de obosită şi moleşită şi morocănoasă şi, sincer, deloc ingenioasă(din păcate)...
Neaţa!!!!

Copilăros

Mi se spune că-s ciudată
că te iubesc
mi se spune că nu merit
să te iubesc
mi se spune că-s urâtă
când te iubesc
mi se spune că n-am voie
să te iubesc
mi se spune "nu e bine"
că te iubesc
nu-mi pasă, eu doar
te iubesc!

Cred

că odată cu noul aspect al blogului meu, ar trebui să spun ceva şi despre noul meu look... Presupun că după 6 zile mi-am făcut destul curaj(sau mă rog...ce o fi şi asta...) încât să vă povestesc cum de, mai nou, port şi ochelari(:D). Păi, eu mi-am dat seama că nu mai văd bine acum un an(cred?!!?) şi m-am hotărât să merg la doctor decât acum 2 sau 3 săptămâni. Se pare că am făcut bine , deoarece dacă aş mai fi întârziat puţin, dioptriile ar fi fost muuuult prea mari şi nu cred că se mai putea face ceva. Dar nu-i nimic... Să sperăm că se vor corecta în 4-5 ani şi...cam asta e tot... Poate că o să pun şi o poză, dar mai târziu că momentan nu am(:D)

Lectură suplimentară

14:30, fiica mea doarme.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele
sforăie uşor
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimic
dar pe care totuşi, cineva îl face ceva
e ea, fiica mea
un înger pe lumea asta
o lalea neagră
o fetiţă într-o pijama roz.
15.30, nu pot respira.
I-am trimis ei suflarea mea
pentru ea
fetiţa mea.
15.31, s-a întors.
e ea
mă ocroteşte
dar mă-nvinuieşte
spune
"E doar vina ta
nu sunt fiica ta
însă te iubesc
şi te ocrotesc
să-ţi spun ceva aş mai vrea
dar ţi-am trimis ţie răsuflarea mea
te iubesc
nu uita asta!"
16.00, a murit.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele plâng.
eu plâng
încă plâng
doar plâng...
17.30, am avut o fiică.
Plâng când îmi amintesc şi mi-este frică
de fetiţele
de la celălalt capăt al lumii
că mă-nvinuiesc
că ea a murit
că m-a ocrotit
şi m-a şi iubit.
00.00, m-am oprit din plâns.
Fetiţele care i-au fabricat pijamalele au plecat
dar mi-au luat
răsuflarea
la celălalt capăt al lumii
sunt eu - un individ
un nimeni
un solitar.
00.01, încă plâng.

Dacă

Am uitat cum să scriu
o poezie adevărată
Am uitat cum să-ţi scriu
mamă, uitată-ntr-un azil
Am uitat cum să scriu...
dacă mi-aş aminti
mamă, n-ar mai trebui
Am uitat cum să-ţi scriu
dar, dacă mi-aş aminti
nu ai mai sacrifica atât
şi dacă mi-aş aminti?
Şi dacă
mi-am amintit
de ce seara nu dorm
de ce ziua visez
De ce florile-nfloresc
de ce lumea vorbeşte
Şi te umileşte
Dacă mi-aş aminti cum să scriu
Dacă mi-aş aminti
mamă,
mai mult m-ai iubi?

În sfârşit

mi-au adus şi mie calculatorul... Nu se mai putea fără calculator şi mai ales fără internet. Nici nu am apucat să vă spun că am fost pe munte cu prietenii mei(aici incluzându-l şi pe fratele meu). Ce pot să vă spun, de fapt nu pot să-mi găsesc cuvintele pentru a descrie o astfel de experienţă. Am urcat 20 km prin noroaie, prin ploi şi prin greutăţile naturii şi totuşi am ieşit victorioşi(am exagerat puţin când am spus noroaie şi ploi ...era soare şi frumos afară). Este atât de liniştitor... Pe tot parcursul călătoriei oboseşti atât de tare încăt nu te poţi concentra decât la drum, să nu cazi în prăpastie sau nu cumva să te trezeşti cu vreun musafir nepoftit prin faţă, şi uiţi de toate problemele de acasă. Pentru peisaje nu cred că există cuvinte atât de frumoase şi de adevărate încât să poată fii descrise. Poate doar Eminescu ar fi putut să scrie ceva... M-am lăsat dusă de val... m-am îndrăgostit instantaneu..Şi totuşi m-am întristat când am văzut că sunt atât de aproape de civilizaţie... Ce pot să spun, a fost încă o escapadă din monotonie, numai că de această dată am fost acompaniată de unii dintre cei mai buni prieteni: al meu frate-Andrei, a mea cea mai bună prietenă-Alina, al meu Găbytză :*, Ady a.k.a. Stan şi să nu-l uit pe fotbalistul meu Mary care credeţi-mă pe cuvânt că va ajunge Ceva, adică CEVA.
Poate că o să facem şi noi-elevii clasei aX-a F- o astfel de excursie...

Hei....

Cred că a trecut destul timp şi că ar fi cazul să spun ce-am făcut vara asta...cred că NIMIc ar fi prea mult, dar să nu fiu aşa optimistă şi să las poezia să vorbească pentru mine...

Fără titlu
Dispar lalele, dispar şi nuferi
Dispare-un om, dispare-un suflet...
Nu-ţi pasă, doar stai, aduni lauri
Din inima mea, dintr-un colet.

Aud in noapte-un sunet tandru
E vocea ta de altădată
Eşti tu - un ignorant, un băieţandru
Un nebun în lumea asta psihopată.



Poezie fără rimă

O poezie fără rimă
Un individ printre nimicuri,
Un vers fără nici-un sens
Asta sunt eu!

Un nebun într-un metrou
Un înţelept printre morţi
Un antipatic printre animale
Asta sunt eu!

Aş vrea să uit
Să nu mai trăiesc
În lumea asta imaginară
Dar nu pot, pentru că
Asta sunt eu!