ne uităm în cântări de tristeţe şi făgăduinţe osândite pieirii
ne amintim graniţe deşarte
şi ne iubim
...
ne dăruim uitări şi sperăm frângerea poştaşului
grozave uitări,
- unde ai pierdut Cuvântul?
- în neputinţa increatului de a te fi acceptat ca existenţă
- dar îţi iubesc existenţa, şi aşa bolnavă cum e ea
...
îmi lipseşti în jalea fiinţei mele, dragul meu,
când
te iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu