dorinţă

ne uităm în cântări de tristeţe şi făgăduinţe osândite pieirii
ne amintim graniţe deşarte
şi ne iubim
...

ne dăruim uitări şi sperăm frângerea poştaşului
grozave uitări,
- unde ai pierdut Cuvântul?
- în neputinţa increatului de a te fi acceptat ca existenţă
- dar îţi iubesc existenţa, şi aşa bolnavă cum e ea
...

îmi lipseşti în jalea fiinţei mele, dragul meu,
când
te iubesc

Şi ce

dacă te iubesc, nu e vina mea.


Toţi semănaţi, dar niciunul nu e tu...

,,De jur în prejurul nostru se juca timpul. Se juca de-a existenţa. Alerga nimicuri şi atingea inimi dăruite-n jurăminte. Groaznice jurăminte…bunătatea nimicului îmbătată de milă era provocată să-i încerce lauda de iubire celuilalt nimic - şi se dăruiau în uitări – grozave uitări."