Să ne amintim amintirile

Transparent


te văd, dar nu destul de bine. soarele îmi intră în ochi

şi mi-e lene să-i acopăr. mi-e lene să vorbesc

vorbeşte tu şi pentru mine !

ai vorbit ?

banal…

cred că şi un mut şi-ar exprima sentimentele mai bine ca tine

mimează ceva !

ai mimat ?

eşti groaznic la mime...

să nu te axezi pe asta în viitor că o dai în bară

îţi trebuie imaginaţie,

dar eşti varză când vine vorba de verbul ,,a crea’’

ţi-am înşirat câteva rânduri pe-o foaie transparentă colorată-n roz

dar nu te-ai prins

eşti dus

te-ai lăsat minţit de cuvintele adevărului pur violat de toţi şi de toate

(spune NU ! rasismului)

mi-e jenă când deschizi gura

parcă ar zgâria cineva cu unghiile pe tablă

nu te-ai săturat să te tot corectez ?

Laim !

Pauză

între teze... Nu mai am decât una (slavă Domnului) şi scap... Vacanţa o aştept de parcă ar fi cel mai scump cadou în momentul de faţă. Şi nu mai vine odată...
Am aflat că pot să fiu tristă, nervoasă, speriată, emoţionată, plictisită, distrată şi distrasă în aceeaşi zi, ba mai mult-simt că trăiesc cu voi şi singură, singură şi cu tine... Sentimente bizare, nevoie la toaletă... BrB

Şi

pentru că Dumnezeu face ca soarele
să răsară şi
peste cei buni şi peste cei mai puţin buni
Şi
pentru că am reuşit să-mi
beau cafeaua într-o
dimineaţă de duminică înainte de teză
Şi
pentru că scriu fraze fără
legătură, dar nu
este o poezie
Mulţumesc
Doamne
Că sunt sănătoşi
!