E fix...

E fix...
Se spune că dacă te uiţi la o oră fixă, cineva te iubeşte cu adevărat.
E fix...
De fiecare dată când merg acasă, în centrul oraşului este o imagine care se mişcă şi scrie METRONOM.
E fix...
De fiecare sar pe litera E.
E fix...
Iubesc cerul.
E fix...
Sunt o ciudată şi mă simt bine în postura de "sad girl"
E fix...
Sunt fan anime, în special cele dark rău.
E fix...
Sunt mândră să spun că nu ascult manele şi nu mă uit la telenovele.
E fix...
Sunt mândră să spun că am prieteni adevăraţi.
E fix...
"Şi mi-e moraliceşte frig ca unui bătrân de 80 de ani"(Mihai Eminescu)
E fix...
Şi nu mi-e ruşine să spun în faţa tuturor că îmi place să fiu diferită de ceilalţi şi cred că este singurul mod prin care mă pot diferenţia de celelalte animale.
E fix...
Şi cred că îmi placi.
E fix...
Şi îmi place personalitatea dv.
E fix...
Şi nu cred că şti despre cine vorbesc.
E fix....
Şi nimeni nu mă iubeşte.

Tu, "prietenul" meu

Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori încerc din răsputeri să mă împart în mai multe părţi, să fiu alături de toţi şi de toate...


Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori cred că ar trebui să îmi preţuiesc mai mult prietenii...



Uneori cred că eşti singurul meu prieten...


Alteori cred că am dreptate....

Back to sadness

Cum, se putea să nu se mai întâmple ceva? În ultima vreme m-am împiedicat de multe proiecte, ajutatul prietenilor, îngropată în poveşti adevărate, triste, pline de morţi, sânge, avorturi, cancer, SIDA, orfani, bolnavi, satanişti, oameni, câini vagabonzi, nimicuri, gunoaie, lume, viaţă, sfori, pastile.
Observi?
Toate se leagă într-un colier cu mărgele negre, fiecare cărând-o pe cealaltă în spate, fiecare având mai multă greutate decât cealaltă.
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Ce se întâmplă cu mine?Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu....
Mă înec în teme, amintiri, lacrimi, certuri, prietenii destrămate, mă ascund în umbră, mă regăsesc în poezie şi în rock.
Ce mă fac? Nu pot să vorbesc cu nimeni. Toată lumea îmi spune un singur lucru: "Adolescenţa". Cum ar putea decât un lucru, o perioadă din viaţă, o...nu ştiu...ceva...să fie de vină pentru sentimentele mele? Dar rezist! Voi mai fi..
Aşteaptă-mă!

,,Oh amurguri..."

,,Oh amurguri...", când ,,Singur" stau ,,În altar", o ,,Tăcere" ,,De iarnă" mă apasă. ,,De-aş fi artist", la ,,Miezul nopţii" ,,Altfel" aş rosti ,,Un cântec" de ,,Demult", ,,Cântec" ,,Din vremuri" pline de ,,Mister" şi ,,Regret".
Într-o ,,După-amiază caldă" de ,,Toamnă", la ,,Liceu", stau ,,Singur" şi ,,Regret" acea ,,Seară" de ,,Pe deal" când ,,Tăcerea" m-a cuprins şi nu am avut ,,Curaj" să-i spun ,,Să ne iubim".
A fost ,,Destul" încât ,,Toate" să dispară ,,În zare". ,,Şi ce?" mi-am spus, ,,Tu ai murit", nu mai contează.
Acei ,,Nervi de toamnă" au venit şi la mine cu nişte ,,Obsesii" inegalabile, ,,Deşi nimic" nu mai conta.
,,Plouă"...






După cum v-aţi dat seama, acestea sunt titlurile poeziilor lui Bacovia :*:*:*

BACK to TOKIO HOTEL

Ce pot să zic, au început să-mi placă acum câţiva ani şi...nu mi-a trecut.
Bineînţeles că nu i-am uitat pe cei de la Linkin Park, sau Rammstein.Gregorians nu vă faceţi griji, nu v-am uitat:*:*










ETC.....................................ETC...............................

Ce vrem noi toţi?......

Asta vrem noi....
Mă scuzaţi, nu v-am spus ce.Ca să vă fac să înţelegeţi mai bine, o să vă spun ce vreau eu.
-vreau (ca să nu fiu foarte diferită de ceilalţi,o să încep cu ce e mai la îndemână) mai puţine teme;
-vreau pauze de 25 de minute;
-vreau să mă trezesc mai deşteaptă;
-vreau să simt mirosul cozonacului în fiecare casă, de Crăciun;
-vreau să nu mai trec în fiecare zi pe lângă acel sărac ce cerşeşte la colţul străzii;
-vreau să-i pot ajuta mai mult pe cei din jurul meu;
-vreau să nu mai fie oameni "răi" pe Pământ;
-vreau, ca atunci când merg la Biserică să văd mai mulţi tineri de vârsta mea, şi poate şi mai mari, în locul babelor;
-vreau să nu mai moară atâţia oameni;
-vreau să se găsească un tratament pentru SIDA;
-vreau să trăiesc mult, ca să-mi pot ajuta părinţii la bătrâneţe;
-vreau să nu mai fie oameni singuri, trişti;
-vreau să-i văd pe cei de la Tokio Hotel, Linkin Park, Rammstein, şi mulţi allţi artişti;
-vreau...........ce nu mai vreau..............



TU CE VREI??????????


După ce ţi-ai răspuns la întrebare....vino şi anunţă-mă!!!!!

ADOLESCENŢA

Toti “maturii” spun ca adolescentii nu au greutatile ce ti le “arunca” viata in fata si peste care trebuie sa treci cu fruntea sus.Nu,nu avem probleme atat de grave,cel putin unii dintre noi-mai sunt si acele persoane”batute de soarta” cum spun “oamenii buni”,dar avem si noi greutatile varstei.
Ca sa fiu mai explicita in legatura cu adolescenta,as dori sa va prezint cateva studii facute de cercetatorii straini depre adolescenta,si tot ce contine aceasta.
"Abigail Baird, un specialist in stiintele congnitiei de la colegiul Dartmouth si colegul ei Jonathan Fugelsang au conceput un test pentru a determina capacitatea de a evalua gradul de risc al unei situatii. S-au afisaat pe un ecran, atat adolescentilor cat si adultilor, o serie de scenarii precum mancatul unei salate sau inotul cu rechinii, iar apoi li s-a cerut sa spuna daca actiunea era periculoasa sau nu.
Cercetatorii au descoperit ca dureaza mai mult ca o persoana sa eticheteze o situatie drept "periculoasa" decat sa o eticheteze drept "nepericuloasa". Insa, in cazul adultilor dinferenta de timp dintre "periculoasa" si "nepericuloasa" e de 1,6 secunde in timp ce la adolescenti e de 1,75 secunde"
Din punctul meu de vedere,oamenii au incercat mereu sa treaca de barierele existentei si sa demonstreze ca e ca ei.Aici este vorba de o boala foarte foarte grava,si contagioasa, uneori:”Incapatanare cronica specifia speciei numita Homo Sapiens ”.Aveti grija,feriti-va!S-a dovedit a fi foarte periculoasa,poate face “crima de om”.
Acum fiecare poate sa-si spuna parerea........