Tu, "prietenul" meu

Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori încerc din răsputeri să mă împart în mai multe părţi, să fiu alături de toţi şi de toate...


Uneori cred că eşti singurul meu prieten....



Alteori cred că ar trebui să îmi preţuiesc mai mult prietenii...



Uneori cred că eşti singurul meu prieten...


Alteori cred că am dreptate....

Back to sadness

Cum, se putea să nu se mai întâmple ceva? În ultima vreme m-am împiedicat de multe proiecte, ajutatul prietenilor, îngropată în poveşti adevărate, triste, pline de morţi, sânge, avorturi, cancer, SIDA, orfani, bolnavi, satanişti, oameni, câini vagabonzi, nimicuri, gunoaie, lume, viaţă, sfori, pastile.
Observi?
Toate se leagă într-un colier cu mărgele negre, fiecare cărând-o pe cealaltă în spate, fiecare având mai multă greutate decât cealaltă.
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Ce se întâmplă cu mine?Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu....
Mă înec în teme, amintiri, lacrimi, certuri, prietenii destrămate, mă ascund în umbră, mă regăsesc în poezie şi în rock.
Ce mă fac? Nu pot să vorbesc cu nimeni. Toată lumea îmi spune un singur lucru: "Adolescenţa". Cum ar putea decât un lucru, o perioadă din viaţă, o...nu ştiu...ceva...să fie de vină pentru sentimentele mele? Dar rezist! Voi mai fi..
Aşteaptă-mă!

,,Oh amurguri..."

,,Oh amurguri...", când ,,Singur" stau ,,În altar", o ,,Tăcere" ,,De iarnă" mă apasă. ,,De-aş fi artist", la ,,Miezul nopţii" ,,Altfel" aş rosti ,,Un cântec" de ,,Demult", ,,Cântec" ,,Din vremuri" pline de ,,Mister" şi ,,Regret".
Într-o ,,După-amiază caldă" de ,,Toamnă", la ,,Liceu", stau ,,Singur" şi ,,Regret" acea ,,Seară" de ,,Pe deal" când ,,Tăcerea" m-a cuprins şi nu am avut ,,Curaj" să-i spun ,,Să ne iubim".
A fost ,,Destul" încât ,,Toate" să dispară ,,În zare". ,,Şi ce?" mi-am spus, ,,Tu ai murit", nu mai contează.
Acei ,,Nervi de toamnă" au venit şi la mine cu nişte ,,Obsesii" inegalabile, ,,Deşi nimic" nu mai conta.
,,Plouă"...






După cum v-aţi dat seama, acestea sunt titlurile poeziilor lui Bacovia :*:*:*

BACK to TOKIO HOTEL

Ce pot să zic, au început să-mi placă acum câţiva ani şi...nu mi-a trecut.
Bineînţeles că nu i-am uitat pe cei de la Linkin Park, sau Rammstein.Gregorians nu vă faceţi griji, nu v-am uitat:*:*










ETC.....................................ETC...............................

Ce vrem noi toţi?......

Asta vrem noi....
Mă scuzaţi, nu v-am spus ce.Ca să vă fac să înţelegeţi mai bine, o să vă spun ce vreau eu.
-vreau (ca să nu fiu foarte diferită de ceilalţi,o să încep cu ce e mai la îndemână) mai puţine teme;
-vreau pauze de 25 de minute;
-vreau să mă trezesc mai deşteaptă;
-vreau să simt mirosul cozonacului în fiecare casă, de Crăciun;
-vreau să nu mai trec în fiecare zi pe lângă acel sărac ce cerşeşte la colţul străzii;
-vreau să-i pot ajuta mai mult pe cei din jurul meu;
-vreau să nu mai fie oameni "răi" pe Pământ;
-vreau, ca atunci când merg la Biserică să văd mai mulţi tineri de vârsta mea, şi poate şi mai mari, în locul babelor;
-vreau să nu mai moară atâţia oameni;
-vreau să se găsească un tratament pentru SIDA;
-vreau să trăiesc mult, ca să-mi pot ajuta părinţii la bătrâneţe;
-vreau să nu mai fie oameni singuri, trişti;
-vreau să-i văd pe cei de la Tokio Hotel, Linkin Park, Rammstein, şi mulţi allţi artişti;
-vreau...........ce nu mai vreau..............



TU CE VREI??????????


După ce ţi-ai răspuns la întrebare....vino şi anunţă-mă!!!!!

ADOLESCENŢA

Toti “maturii” spun ca adolescentii nu au greutatile ce ti le “arunca” viata in fata si peste care trebuie sa treci cu fruntea sus.Nu,nu avem probleme atat de grave,cel putin unii dintre noi-mai sunt si acele persoane”batute de soarta” cum spun “oamenii buni”,dar avem si noi greutatile varstei.
Ca sa fiu mai explicita in legatura cu adolescenta,as dori sa va prezint cateva studii facute de cercetatorii straini depre adolescenta,si tot ce contine aceasta.
"Abigail Baird, un specialist in stiintele congnitiei de la colegiul Dartmouth si colegul ei Jonathan Fugelsang au conceput un test pentru a determina capacitatea de a evalua gradul de risc al unei situatii. S-au afisaat pe un ecran, atat adolescentilor cat si adultilor, o serie de scenarii precum mancatul unei salate sau inotul cu rechinii, iar apoi li s-a cerut sa spuna daca actiunea era periculoasa sau nu.
Cercetatorii au descoperit ca dureaza mai mult ca o persoana sa eticheteze o situatie drept "periculoasa" decat sa o eticheteze drept "nepericuloasa". Insa, in cazul adultilor dinferenta de timp dintre "periculoasa" si "nepericuloasa" e de 1,6 secunde in timp ce la adolescenti e de 1,75 secunde"
Din punctul meu de vedere,oamenii au incercat mereu sa treaca de barierele existentei si sa demonstreze ca e ca ei.Aici este vorba de o boala foarte foarte grava,si contagioasa, uneori:”Incapatanare cronica specifia speciei numita Homo Sapiens ”.Aveti grija,feriti-va!S-a dovedit a fi foarte periculoasa,poate face “crima de om”.
Acum fiecare poate sa-si spuna parerea........

Moş Crăciun şi Crăciunul

La romani, sarbatorile de iarna, indeosebi cele de Craciun sunt adevarate sarbatori de suflet. Amintirile copilariei ce ne revin puternic in minte si suflet, zapezile bogate si prevestitoare de rod imbelsugat, colindele si clinchetele de clopotei, mirosul proaspat de brad, dar si de cozonaci, nerabdarea asteptarii darurilor sub pomul de iarna, toate creeaza in sanul familiei o atmosfera de basm, liniste sufleteasca si iubire.Craciunul mai este numit si sarbatoarea familiei; este ocazia cand toti se reunesc, parinti, copii, nepoti isi fac daruri, se bucura de clipele petrecute impreuna in jurul mesei, cu credinta ca prin cinstirea cum se cuvine a sarbatorilor vor avea un an mai bogat.Asa ca eu va urez un 'gingantoenormus' "La multi ani!!!!!!"

Mos Craciun

Povestea lui Mos Craciun cunoaste mai multe variante. Noi o vom imbratisa pe aceea care vorbeste despre un mos simpatic, jovial, cu barba mare, venit de la Polul Nord, pe o sanie trasa de reni, in care are un sac imens cu jucarii. Mos Craciun are o lista in care sunt trecuti copiii cuminti si copiii neascultatori si aduce daruri pentru cei care merita, intra pe horn si le aseaza sub pomul de Craciun. Copiii, care de multe ori ii scriu din timp mosului ce ar dori sa primeasca, se pregatesc nerabdatori cu poezii si cantecele, pe care cu emotie, le vor prezenta langa bradul impodobit inca din ajunul Craciunului.

Mitul lui Mos Craciun va fi mai tarziu cu grija spulberat de parinte, la un moment bine ales. Dezamagirea aducerii la realitate este compensata de simtamantul ca el, copilul, a ajuns deja un om mare, important. Dar tristetea ramane tot tristete si Mos Craciun va fi in continuare asteptat de noi toti.