luni, 12 decembrie 2011

Natura umană

Subconștientul. Locul unde se depozitează trăirile interioare cele mai profunde, mai întunecate și mai confuze. Locul în care nu ai acces decât în anumite situații (beție, reverie, vis, dar și anumite sentimente duse la extrem: extaz, dezgust, frică, panică, etc) și la care, să fim sinceri, nu vrem să apelăm. Restul de 90% din creier necunoscut lui homo sapiens. Subconştientul.
Aş vrea să nu mai adorm niciodată. Să nu mai visez realitatea.
Să mă trezesc la 3 şi să-mi dau seama că e doar un vis.
Aş da 3/4 din firul vieţii mele pentru o zi reală. O zi de extaz şi minute memorabile. O zi cu tine, în care să-mi vorbeşti ca unui om mare, să nu te mai loveşti de gradele de rudenie.
Mi-e teamă însă că mă vei trata ca pe-o neştiutoare. Dar eu ştiu... ştiu ce nu ştiu şi sunt mândră de asta!

rupt din mine

Ți-am ținut mâna la sân să ți-o-ncălzesc de frig
Te-am ridicat din umblet și-am zâmbit
Ți-am spus: nu-s eu iubita ta sortită, dar te-oi iubi cum numai inima, în genere, mai poate respira.
Tu mi-ai arătat fantezia.
Tu mi-ai deschis ochii cu miere.
Tu mi-ai vătămat încrederea. Mi-ai lipit aer de gustul sec al dimineților de luni.
Și-acum dispari în cuget și-n dorințe.
Halal amor!