
Cum, se putea să nu se mai întâmple ceva? În ultima vreme m-am împiedicat de multe proiecte, ajutatul prietenilor, îngropată în poveşti adevărate, triste, pline de morţi, sânge, avorturi, cancer, SIDA, orfani, bolnavi, satanişti, oameni, câini vagabonzi, nimicuri, gunoaie, lume, viaţă, sfori, pastile.
Observi?
Toate se leagă într-un colier cu mărgele negre, fiecare cărând-o pe cealaltă în spate, fiecare având mai multă greutate decât cealaltă.
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine. Ce se întâmplă cu mine?Nu ştiu ce să mai fac, nu ştiu....
Mă înec în teme, amintiri, lacrimi, certuri, prietenii destrămate, mă ascund în umbră, mă regăsesc în poezie şi în rock.
Ce mă fac? Nu pot să vorbesc cu nimeni. Toată lumea îmi spune un singur lucru: "Adolescenţa". Cum ar putea decât un lucru, o perioadă din viaţă, o...nu ştiu...ceva...să fie de vină pentru sentimentele mele? Dar rezist! Voi mai fi..
Aşteaptă-mă!